avizier personal

- Google, google on the wall… care e cel mai cautat articol de pe blogul meu?

- Dare de seama

Asa a fost de la inceputuri (ca e primul meu post) pana in zilele noastre, cand blogul imi inregistreaza cate 20 cautari pe zi sub forma de variatiuni pe tema ‘dare de seama’. Ca sa va faceti o idee de ponderea darii de seama, va mai zic ca orice alta cautare intruneste maxim 5 sufragii.

Eu, afara de data cand am folosit pe blog ‘dare de seama’, nu cred c-am mai avut nevoie de cuvintele astea.  Aici, le-am ales ca titlu pentru sonoritatea lor care duce cu gandul la ‘bagare in seama’ + ‘bagare de seama’, nu pentru ca-mi imaginam ca vor raspunde unei cautari generalizate si obsesive.

Intrebari: de unde vine diferenta asta?! E ‘dare de seama’ o sintagma care face parte din bagajul lexical de baza al tuturor celorlalti si doar eu nu stiu asta? Sau ce e?

Tu, cititorule care ai ajuns aici cautand ‘dare de seama’,… spune-mi, ce cauti? 

Ai primit ca sarcina de serviciu sa intocmesti o dare de seama si vrei sa vezi un model? Si, daca da, a ajuns ‘darea de seama’ sarcina principala a oamenilor muncii?

Sau…vrei sa vezi ce are restul lumii de declarat? Si este Romania o tara a oamenilor discreti, care-si tin nasurile departe de oale straine si se intereseaza doar de materialele declarate a fi dedicate unui public mai larg?

Astept raspuns.

PS: din cate stiu eu, dare de seama e cam tot aia cu un raport de activitate, doar ca se foloseste de obicei pentru o activitate clara, derulata intr-un interval mai scurtutz de timp.  Uite aici un model.  Practic, se face asa:

-scrii sus ‘dare de seama’,

- pe randul imediat urmator zici “privind….”,

- apoi povestesti pur si simplu activitatea pentru care dai seama, dand repere de timp (si ce s-o mai aplica in cazul activitatii tale(nume, cifre))

- te semnezi+iti scrii numele in clar.

Daca pozitia ta ierarhica iti permite si sa te bagi in seama atunci poti include o incheiere de concluzii/recomandari. Daca nu, nu.

(petitii de semnat- in ultimul paragraf)

Eu n-am acces astazi la globul meu de cristal, iar justitia este inca departe de a se fi pronuntat cu o concluzie. Deci, nu stiu cu siguranta daca jurnalistii arestati ai gazetelor de cluj si maramures sunt vinovati sau nu.

Nu-mi trebuie insa globul de cristal ca sa sa zic cu mana pe inima urmatoarele:

e aberant ca un jurnalist sa fie cercetat in stare de arest in legatura cu felul cum isi exercita profesia.

Nu zic de UE, drepturi ale omului, procedurile (in vigoare) in romania, sau de faptul ca atatia scandalosi/periculosi cetateni romani au fost si sunt cercetati in stare de libertate. 

Zic, vorba curat|murdarului:

Astazi, in Romania, sunt arestati ziaristi care ar putea fi cercetati in stare de libertate. Cine urmeaza? 

Mai multe info gasiti pe blegoo (inclusiv linkuri catre ale site-uri care au preluat protestul) si pe blogul lui Andrei Crivat (care a scris in mod repetat pe tema aceasta).  Unul dintre ziaristi, Dan Parcalab, are la randu-i un blog.

Exista doua petitii online care strang semnaturi pentru eliberarea jurnalistilor si colegilor lor: una pentru Dan Parcalab si alta pentru toti (inclusiv DP) (poate ma lamureste si pe mine cineva: de ce exista 2 petitii?)

Later edit: Dupa cum ziceam si in alte locuri- nu discut daca-s vinovati sau nu sau care dintre ei e mai vinovat (sau nu).  Pentru cine vrea info despre contextul in care au ajuns sa fie arestati preventiv, iata linkuri:

***articol din gindul,

***media lui comanescu- parcalab update si ymterviu cu vasile vlasin

***pareri pe softpedia

***HotNews- cazul gazeta fata in fata cu basescu, redactorul sef al buna ziua ardeal a fost retinut

Daca are cineva linkuri pe care le crede mai potrivite, e binevenit sa le mentioneze. 

Google trimite la mine oameni care cauta lucruri ce n-au nici o legatura cu avizierul personal.  Dar nu sunt suparata, ci ii sunt recunoscatoare. Fara trimiterile lui catre mine n-as fi avut idee de cat de diverse pot fi cautarile (si oamenii lor:))  Apoi, imi mai place faptul ca majoritatea cautarilor par a fi mai degraba afirmatii decat interogari.  Din cauza asta dashboardul meu de fiecare dimineata e un fel de placinta cu ravase, ravasele fiind imprevizibile nu doar ca tema abordata ci si din punctul de vedere al claritatii mesajului (cand explicite si categorice, cand interpretabile): dati afara/ multumesc/ de-as avea/ toata lumea e a mea/ am o boala psihica. 

Dar, sa o luam sistematic, in ordinea ponderii cautarilor.

Astfel, pe langa diverse variatiuni pe tema femeia simpla (blog femeia mea/ femeia pe stop), irina nita (inclusiv irina sinaia/irina colega/o seara in bucuresti irina) si avizier am parte in fiecare zi de urmatoarele categorii:

***maria istodor-escrocherie-traian istodor. Ceea ce ma face sa-mi imaginez fie ca familia istodor ma bantuie zilnic (ca daca au fost in stare sa trimita obsesiv 101 de comentarii sub nickuri diferite, nu vad de ce n-ar fi in stare si sa dea search de 10 ori pe zi cu cuvintele preferate), fie ca au continuat intr-un ritm constant sa ceara bani pentru fundatia lor si lumea-i cauta pe net pentru info suplimentare, cum i-am cautat si eu (caz in care articolele mele despre ei ar deveni printre cele mai utile scrieri d-ale mele scrise vreodata (de mine)).

*** homosexualitate (despre care cred ca am un singur post). Aici variantele sunt uimitoare: de la despre bisexuali/ drepturile homosexualilor in romania/ homosexualii ca grup social/ fundatia accept (e asociatie!!… si are site-ul in renovare) la mult mai incantatoarele ce e un heterosexual/ sunt homosexual/ sunt homosexual sau nu?/ cat sunt de homosexual?/ prietenul meu e homosexual/ care e diferenta dintre un homosexual si un heterosexual.

***yahoo messenger (sunt pe blog discutii despre IDurile mele, plecand de aici). Exemple: cum sa intru pe messenger daca nu am adresa?/ iduri de-a gata/ id-uri de femei/ metode de spart cont yahoo/ site-uri cu id-uri de mess.

***lapte. Am doua posturi (1 si 2) in care laptele e pomenit… dar in ambele laptele e, asa, o figura de stil. Cautarile sunt insa concrete; pe langa laptele e bun?/ lapte de diferite animale, am mai vazut si mananc lapte/ laptele prostii. (Noroc ca pusera cititorii niste comentarii si linkuri pe tema asta; pana la urma, multumita lor, daca te arunca google aici cand cauti info despre lapte, reusesti sa gasesti ceva)

Nu zilnic, dar constant mai apar

*** dare de seama, RATB, hepatita, muzee, raelieni, antropologic,– toate subiecte ale unor posturi (dintre ele doar dare de seama apare aproape in fiecare zi, inca de la inceputul blogului. de unde deduc ca, in ciuda unei nevoi reale, nu prea exista informatii pe net pe tema asta)

Mentiune speciala pentru film Indian (eram intr-un post personaj), care apare mai rarutz, dar de fiecare data ma mira hotarator. Uite un exemplu: azi are undeva film Indian.

Mai sunt cereri de informatie pur si simplu: cum se dau florile/ cum vorbesti cu fete/ ce fier de calcat sa imi iau/ cum se face un dus.

Plus multe (alte) cautari despre fete, pe care nu le detaliez ca unele-s usor pornografice; pana acum cautarile obscene au ajuns la mine mai rar decat ocazional si as zice ca e bine sa ramana tot asa. Ce nu inteleg e cum de gaseste google fete pe blogul meu…

Si acum, exemple ale adevaratelor cautari din cauza carora am ajuns sa scriu pe aceasta tema:

• Unghii albe
• Pentru o fata racita
• Intelesul cuvintelor
• Glume despre mine
• Dedicatorii
• Mi se intampla
• Ma doare o ureche
• Facturi 01.01.2007
• Cele mai tari vile si cea mai tare vila
• O, ce zile frumoase

Si ultima cautare mentionata astazi, cu voia dumneavoastra:

sufletul exista.

Ziceam in postul anterior ca-mi place sa stau “in vitrina” cafenelelor/stabilimentelor similare, sa ma uit la oamenii care trec pe strada.  Nici n-am apucat bine sa fac publica aceasta perversa placere, ca destinul mi-a aranjat sa-mi petrec timpul in acest fel, chiar la prima mea iesire din casa dupa integrarea in UE.

In una din zilele trecute am plecat spre gara dimineata, cu noaptea in cap, dorind sa intampin un calator.  Mi-a placut drumul spre gara; eram nu foarte treaza, in starea aceea pre/post-somn, in care spiritul are inca acces la stari onirice.  Si m-am uitat din vis la strazi pustii, pustii, pustii. (+Bonus pentru partea treaza din mine: am constatat ca daca n-ar fi si alte masini pe strada, gara ar fi chiar foarte aproape de casa mea).

La gara am intrebat cat costa tichetul de acces pe peron si mi s-a raspuns: ‘5 mii, fetitza’; am platit si zambit … adolescentin :P (si m-am intrebat ‘o sa observe vreodata restul lumii ca m-am facut mare?’ sau o sa ajung la 80 de ani ca, in RATB, o femeie de 60 sa-mi ceara sa dau locul cuiva cu piciorul in ghips?).  (nici un repros in paranteza anterioara; doar mirare).  Si am ajuns la panoul cu ‘sosiri’ unde trenul cautat de mine avea trecute 30 minute de intarziere.

Am intrat intr-o cafenea din cele aflate in chiar spatiul garii, unde pe langa cafea si briose ok am mai avut privilegiul de a ma bucura de masa cu vedere la trecatori, amplasamentul ideal pentru mine.  Cei care pot sa-si imagineze ‘ce’ imi place cand stau sa ma uit la lume isi vor da seama cu usurinta ca lumea din gara e incomparabil mai buna pentru uitat la ea decat lumea de pe strada. (Ceilalti- credeti-ma pe cuvant.)

Am petrecut vreun sfert de ora uitandu-ma cand la calatorii si insotitorii lor, cand la ceas, cand la vitrina magazinului de peste drum (unde erau reflectati in varianta giganti angajatii care roboteau in cafeneaua mea).  De-ar fi fost, m-as fi uitat si la un panou/ceva pe care sa fie afisate trenurile care veneau/plecau la ora aceea. Dar nu era.  Si din acest motiv n-am avut indicii cum ca trenul dupa care stateam eu urma sa ajunga, in ciuda estimarilor anterioare ale sncfr, fara intarziere…

Intalnirea cu asteptatul calator a avut loc (prin gratia telefonului mobil), dar exact invers decat in varianta standard: in loc sa-l astept eu pe el pe peron, m-a asteptat el pe mine.

Asta voiam sa zic: de ce nu sunt afisate sosirile si plecarile trenurilor in cafenele si alte locuri din gara in care lumea sta? 

Articolul lui gramos ‘cum tratezi problemele imputzite cu delicatete’ mi-a amintit ca eu nu stiu sa tratez asa probleme.  Cel mai greu imi e cu oamenii care miros urat si ajung in mod repetat in jurul meu (deci ar merita efortul de ‘tratare’).  Ei bine, nu stiu cum se face.  Si in nici un caz nu stiu cum se face ‘cu delicatete’.

Stiu insa pe cineva care a incercat.

O prietena de-a mea lucra intr-un birou in care intra des si tanti Maria, femeia de serviciu.  Tanti Maria era femeia de serviciu aproape ideala: muncea bine, se intelegea tot bine cu mai toata lumea, era o prezenta tonica.  Mai putin atunci cand mirosea a transpiratie.  Ca sa fie si mai complicat, tanti Maria era mai in varsta decat toti ocupantii permanenti ai biroului si adoptase o atitudine materna fata de ei.  Parea sa fie o femeie curata si lumea ajunsese la concluzia ca probabil tanti Maria mirosea mai pregnant de felul ei si, desi de spalat parea sa se spele, nu folosea deodorant.

Reiau ideea: nimeni nu-si dorea sa o necajeasca pe tanti Maria si toti isi doreau ca ea sa nu mai miroasa a transpiratie.  Si iata ca apare si ocazia cu care oamenii din biroul cu pricina au crezut ca pot semnala delicat problema care-i framanta: ziua de nume a lui tanti.  De Sfanta Marie, ‘biroul’ a pregatit cadou special: produse de firma, toate din aceeasi gama (si placut mirositoare pentru tot ‘biroul’), care constau in gel de dus, DEODORANT si lotiune de corp.

De ziua ei, tanti Maria a primit cu atitudinea de closca fericita florile, s-a uitat in punga cu cadouri si a zis:

- Aoleu mama, da’ eu nu ma dau cu d-astea. I le dau lu’ fi-mea.

Sfarsit.

Am postat aici, anterior, articol cu titlul “ajutaţi o blondă”.  Aveam nevoie de ajutor spre a înţelege o temă foarte străină mie.  Şi voiam să-mi păstrez inclusiv libertatea de a privi blând ofertantul de ajutor şi de a spune la o adică “mulţumesc mult. acum, că am început să înţeleg, mi-am dat seama că nu mă interesează”.  

Eu zic că era un titlu cinstit: Continue reading ‘Am o dilemă (cred)’