avizier personal

Am participat astazi la dezbaterea ‘Grupurile parlamentare si discriminarea’ (organizata in cadrul GayFestului 2007).  Dezbaterea (daca putem numi dezbatere o discutie la care au participat doar reprezentantii uneia dintre parti) a fost centrata pe proaspat lansatele rezultate ale unei cercetari facute de ACCEPT si IPP pe tema perceptiei discriminarii la nivel inalt. Subiectii cercetarii au fost 99 de parlamentari romani care au raspuns unui chestionar care se uita la discriminare (in general) si la cum percep dumnealor cateva grupuri care, traditional, sunt discriminate. 

Cand ziceam ca de la dezbatere a lipsit o anumita parte din cele necesare (pentru a dezbate in cunostiinta de cauza a tuturor punctelor de vedere), ma refeream la partea parlamentara (asta in conditiile in care evenimentul s-a intamplat la hotelul ibis de langa parlament). (sa nu intelegeti din cuvintele mele ca pe parlamentari nu i-ar interesa discriminarea; in paralel avea loc si conferinta OSCE privind combaterea discriminarii, desfasurata azi si maine, chiar la palatul parlamentului. Probabil ca erau cu totii acolo.)  Si, de fapt, parerile unora dintre politicieni au fost prezente, ca au fost printate si ‘puse in rama’ pe peretii salii in care s-a petrecut dezbarerea. Evenimentul fiind organizat de ACCEPT, au avut prioritate declaratiile homofobe :).

Cateva din rezultatele cercetarii:
- 63% dintre parlamentarii-barbati cred ca in Romania nu exista discriminare/ 83% dintre parlamentare cred ca exista/ 88% dintre reprezentantii PRM cred ca nu exista (va las pe voi sa ghiciti care era raspunsul corect).
- in principiu, cei mai prietenosi la adresa egalitatii de sanse femei-barbati au fost parlamentarii reprezentand minoritatile nationale, urmati de PNL (care PNL, la proba practica, se remarca prin absenta femeilor in pozitii de decizie:)), iar cei mai putin prietenosi au fost parlamentarii PRM (PRM… care are cele mai multe femei-parlamentar). Ma rog. Incurcate sunt caile parlamentarilor cand vine vorba de femei.
- in functie de distanta sociala perceputa de parlamentari (fata de grupurile incluse in aceasta cercetare) minoritatile religioase se bucura de cel mai ridicat grad de acceptare; urmeaza persoanele cu handicap fizic, romii, persoanele HIV+, persoanele cu handicap psihic. Ultimii pe lista, cu voia dvs, homosexualii.
- Nici un parlamentar nu are stiinta de existenta vreunui homosexual printre rudele sale (50% stiu ca au printre rude persoane de alta religie decat crestin ortodoxa, 35% -de alta etnie, 31%- cu handicap fizic sau psihic, 1% -infectate cu HIV)
- 93% dintre parlamentarii respondenti considera ca drepturile diverselor minoritati sociale trebuie aparate, indiferent de opinia generala a populatiei.
(rezultatele cercetarii vor fi disponibile pe site-ul ACCEPT in zilele urmatoare. Va anunt eu cand.)

Interogatii … principiale ale participantilor la dezbatere (citate aproximativ si prezentate de-a valma; imi cer iertare de la cei care tineau la paternitatea ideilor exprimate… ):
- oare cum se face ca majoritatea respondentilor cred ca stilul de viata iresponsabil este cauza infectarii cu hiv, cand noi (si ei) traim in acea tara in care majoritatea celor hiv+ au fost infectati prin manevre medicale?
- cum se explica toleranta crescuta a parlamentarilor fata de minoritatile religioase cand cercetarile pe acasta tema facute la nivelul populatiei generale au scos minoritatile religioase pe locul 1 in topul grupurilor discriminate?
-oare de ce parlamentarii independenti sunt mai toleranti decat parlamentarii care reprezinta partide politice?
- oare de ce -desi majoritatea covarsitoare (93%) isi declara sprijinul pentru apararea drepturilor grupurilor minoritare- atunci cand sunt abordati de lumea ONG, pare ca aceeasi covarsitoare majoritate este neinteresata de subiect sau isi exprima chiar retineri in a sprijini drepturile in cauza?

Pentru toate ’interogatiile’ au fost propuse si posibile raspunsuri. Pentru ultima dintre interogatii varianta mea de explicatie posibila ar fi urmatoarea: parlamentarii romani recunosc la nivel declarativ nevoia sprijinirii grupurilor minoritare (pe care evita sa le sprijine in practica) pentru ca a crescut abilitatea lor de a se exprima corect politic.

Ati vazut filmele americane in care personajul timorat gandeste pozitiv? (adica repeta obsesiv in fata oglinzii: sunt curajos! Am incredere in mine! Am in cre de re in MINE!..?)  Eu zic sa-i intrebam continuu pe parlamentari cum e cu drepturile omului. Poate ca repetand cu voce tare raspunsuri corecte politic, vor ajunge sa le si creada. :)

Doi barbati au fost agresati asta seara (5 iunie) de un grup de batausi antigay, in fata cinematografului Union. La cinematograf ruleaza filme artistice si documentare in cadrul GayFest.
Barbatii agresati au scapat nebatuti bine datorita interventiei jandarmilor aflati in zona. Si persoanele agresate, si o parte a batausilor au ajuns la sectia 3 de politie. Sper ca de aceasta data politia sa poata veni cu o concluzie mai repede decat in cazul celor batuti dupa marsul gay din 2006. Pentru cei batuti in iunie 2006, politia desfasoara inca ‘investigatiile specifice’.

Intrebare pentru cei care in predica de duminica afurisesc homosexualii, pentru cei care zic linistiti ‘eu n-am nimic cu homosexualii, dar sa fie homosexuali la ei acasa’ si pentru toti ceilalti aflati undeva intre aceste 2 limite:

E ok sa bati un homosexual? Sau pe cineva despre care crezi c-ar fi homosexual? 

Daca ati raspuns da, adio -ca n-am cuvinte pe intelesul vostru.

Daca ati raspuns nu, va intreb mai departe:
Credeti ca indivizii care dau cu pumnul ca sa-si sustina un punct de vedere au ajuns la acel ‘punct de vedere’ prin mijloace proprii?  Ca au rationat cu creierul personal, si asa au ajuns la concluzia ca ‘homosexualii sunt rai’? Eu zic ca nu. Daca creierul personal ar fi functional, el i-ar ajuta si sa-si exprime prin vorbe parerea.  Eu zic ca i-au crezut pe ceilalti, pe cei care n-ar ridica niciodata piatra la propriu, dar care o ridica cu vehementa la nivel declarativ.
Oricine ai fi tu, omule vehement, dormi linistit. Pitecantropul bate pentru tine.

Later edit:
Ce sa mai zic? Am fost plecata cea mai mare parte a zilei si ma asteptam ca la intoarcere sa gasesc blogul plin de comentarii violent condamnatoare ale homosexualitatii. Cand am vazut ca aproape toate reactiile sunt impotriva batausilor, m-am mirat. (m-am mirat pentru ca in ultimele zile am urmarit reactiile contra gayfest de pe unele forumuri si ramasesem cu impresia ca asta-i atitudinea majoritara).

Spre seara am vorbit si cu unul dintre barbatii care au fost implicati in incident si am aflat ceva ce m-a mai mirat odata: spectatorii conjuncturali ai bataii au sarit in ajutor. Au chemat politia, 3 tineri (bruneti) au prins pe unul dintre agresori (batausii s-au imprastiat la venirea politiei), iar ‘publicul’ a ramas la fel de suportiv si dupa ce a aflat ca motivul bataii a fost homosexualitatea victimelor. Cum ziceam, nu stiu ce sa zic. Sa ma bucur ca aproape toata lumea pare sa fie de acord macar cu faptul ca nu-i ok sa bati pe cineva? Sa ma intristez ca sunt in situatia in care ajung sa percep condamnarea violentei drept un lucru meritoriu in loc de ceva de la sine inteles?

 Si mai later edit: asa, pentru conformitate, iata si comunicatul de presa al Accept.

Strada Lirei e o strada mica din Bucuresti (sectorul 2, paralela cu bd. pache protopopescu).

Ea, strada,  arata asa:

Ieri, pe strada au aparut oameni muncitori, utilaje si galagia corespunzatoare lor. Credeti ca ei au venit sa repare strada? Nuuuuuu.

Ei au venit sa schimbe bordurile.

Ieri (duminica), a succombat o garnitura de la wc-ul personal. Am zis: hai sa iau partea buna a lucrurilor. O sa-mi intre instalatorul in casa, prilej minunat sa schimbe si chestia aia de la chiuveta care-i ruginita. [Acum un an un alt instalator mi-a pus… o ceva ce a ruginit in 2 zile. L-am cautat indelung (de cateva ori l-am si gasit) dar n-am reusit sa-l aduc inapoi sa schimbe ‘cevaul’.  Teoretic nu era un capat de tzara pentru ca, in ciuda ruginei care ma supara pe mine, chiuveta functiona la parametrii la care se cade sa functioneze o chiuveta.  Practic, ERA un capat de tzara pentru ca rugina ma enerva des, plus ca-mi strica feng shuiul din baie.]  

Pe instalatorul ala cu ruginitura il gasisem printr-un lung lant al slabiciunilor.  Am mai incercat sporadic sa gasesc altul in acelasi mod, dar se pare ca nimeni din jurul meu nu stie vreun instalator recomadabil. Asa ca acum am apelat la o firma de reparatii despre care nu stiam nimic, dar care se afla langa casa. Si, luni dimineata, a aparut instalatorul nou, in vizita de prospectare.  Omul a identificat cu usurinta garnitura cu probleme, iar eu, incurajata de acest prim succes, am indraznit sa-i spun: -         as vrea sa schimbati si ‘asta’ ruginita de la chiuveta.

-    A, pai nu pot sa va aduc decat tot una care rugineste.

-    Asta va zic. Nu vreau una care rugineste. Vreau una din inox.

 -    Pai nu sunt din inox. Sunt (cromate?…am uitat termenul tehnic, termen care insemna ca fierul ruginitor este acoperit cu un strat care ramane straluncind in timp)

-   Ok. Mi-e indiferent din ce-i facuta. Ce vreau eu e sa nu rugineasca.

-   Toate ruginesc.

-    Eu am mai vazut chiuvete… Care nu sunt ruginite. (ma privea neincrezator asa ca am plusat:) Haideti sa v-o arat pe chiuveta mea din bucatarie. Aia nu rugineste. Tot asa vreau.

-    N-am cum sa pun una care nu rugineste, cu dop.

-    Dop?!

-    Cu dop. Da. N-o sa puteti sa-i puneti dop.

-    … (nu-mi trebuia dop… dar parca totusi imi trebuia sa inteleg rationamentul)…De ce?!

-    Nu se poate. La modelul ala care nu rugineste, nu se poate. Vreti dop, nu?  

-    NU vreau dop. Vreau o chiuveta fara rugina.

 -    Nu se poate, ar trebui sa schimb tot.

-    ... schimbati tot. Ce trebuie sa schimbati?

-    Nu pot sa schimb tot. ca asta se cumpara de la brico sau de la pratiker si eu n-am cum sa cumpar de acolo.

 -    Scrieti-mi aici ce tre cumparat si pana va intoarceti rog pe cineva sa  sa dea o fuga sa cumpere.

-   Oricum n-o sa gaseasca cu dop.

 -  NU VREAU DOP (n-am tzipat. am vorbit raspicat, cu contact vizual continuu).

-   Pai va trebuie.

-    Nici acuma n-am dop. Nu-mi trebuie. Nu dopul ma supara. Ci ru-gi-na. Nu mai vreau rugina.

-    Pai, cum vreti dvs sa fac?

-    Vreau sa faceti cum vreti dvs ca sa schimbati asta ruginita cu una care nu rugineste. 

In conditii normale as fi dovedit mai bune abilitati de comunicare (si poate chiar niste rudimente de abilitati de negociere), dar acum eram presata de timp. Trebuia sa ajung la banca sa iau un extras de cont si sa-l trimit prin fax inainte de pranz, cand ma anuntzase orangeul ca-mi taie telefonul daca nu ajunge la ei confirmarea ca fu platita ultima factura. (Factura care a fost platita cu muuult timp in urma, de la un ATM, in acelasi fel in care o platisem fara probleme alta data. La o saptamana dupa ce-am platit-o am aruncat fluturasul doveditor; la o zi dupa aruncare, m-a sunat orangeul sa ma invite sa platesc. Si am ajuns impreuna la concluzia ca, odata ce la ei plata nu era inregistrata si eu aruncasem fluturasul, se cadea sa merg la BancPost, sa iau extrasul si sa li-l trimit prin fax.)  Asa. Conving instalatorul si plec la banca.  

Eliberata in mod multumitor de instalator si inocenta, m-am dus la BP imaginandu-mi ca voi intra, voi sta la o coada de 5 minute, voi cere extrasul, voi primi extrasul si voi parasi banca. In realitate am intrat in banca la ora 10, am cerut extrasul de cont si am iesit la 12. (Nu pentru ca am vrut eu sa stau acolo.)  

Teoretic, totul e bine, pentru ca asa (cu bine) s-a terminat. Am trimis faxul inainte sa-mi taie orangeul telefonul, sedinta la care ar fi trebuit sa fiu (la job) in orele cat am interactionat cu instalatorul si banca s-a amanat (din motive independente de mine), iar chestia aia ruginita a fost schimbata (mi s-a transmis prin telefon).  Totusi, daca vreunul din cititorii mei face spiritism, as vrea sa-l rog sa-l contacteze pe batranul Will, sa-i zica ca nu-i adevarat.   Uneori, desi ‘totul’ se termina cu bine, e rau.

Cu vreo doua saptamani in urma am primit un plic de la primarul sectorului in care domiciliez, si anume de la dnul Cristian C-tin Poteras. L-am deschis si, in drum spre cosul de gunoi, am intors foaia A4 pe ambele parti, din reflex.  N-a mai ajuns la gunoi pentru ca pe verso-ul scrisoricii mi-au sarit in ochi niste semne de exclamare: “Problemele voastre sunt si problemele mele! (…) Am fost si vom fi o echipa si impreuna vom reusi! (…) Iti doresc sa ai un an mai bun (…) si sa imi impartasesti in continuare problemele si ideile tale! Impreuna suntem mai puternici!”

… M-am asezat, emotionata, pe primul scaun care mi-a iesit in cale.  Sentimente si ganduri amestecate m-au cuprins.  M-am simtit dupa cum urmeaza:

***vinovata: eram parte dintr-o echipa (cine stie de cand?… probabil ca de la alegerile trecute incoace) si habar n-am avut! 

- De la ce partid e Poteras? o intreb pe maica-mea aflata, providential, prin preajma.

- PNL. L-ai votat, imi raspunde impasibila (impasibila deoarece, dupa vreo 10 ani in care a incercat sa discute cu mine probleme arzatoare ale contemporaneitatii fara sa obtina rezultate, s-a resemnat cu gandul ca politica nu intra in sfera mea de interes.)

Uf! Simt cum imi creste vinovatia cu inca 10%.  In timp ce orice locuitor din sectoarele 2 sau 5 isi poate spune numele primarului propriu si trezit din somn la ora la care cenusaresei i se transforma caleasca in dovleac, eu functionasem ani de zile intr-o echipa condusa de un om despre care n-aveam habar nici macar apartenenta politica! … Ma intreb ce-ar zice de-ar afla asta tovarasii mei de echipa! M-am intalnit cu ei de atatea ori pe strada, in lift, in magazine, la metrou, in piata (dar unde nu ne-am intalnit?) si eu nici macar n-am schitat o privire de recunoastere!  Cate vanzatoare nu s-or fi simtit vexate de faptul ca le vorbesc cu ‘dumneavoastra’, cand (dupa cate inteleg din scrisoarea lui Cristi) cultura sectorului nostru prespune tutuirea membrilor echipei!

***usurata (si, bonus, mai puternica): nu sunt singura cu problemele mele! Colegii de serviciu si prietenii cred ca se vor simti la randu-le usurati si recunoscatori primarului dispus sa imparta cu ei problemele si ideile mele.

***nelinistita: oare ce asteapta Cristi si restul echipei de la mine de acum incolo?? 

Draga Cristi!

(da, vorbesc cu primarul acum. Si folosesc formula de adresare sugerata de el, care mi-a scris mie cu ‘draga doamna!’)

Imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund, dar scrisoarea ta a ajuns cand eu eram plecata din sector. 

Multumesc de informare. Am aflat ca avem ‘birou unic’ la primarie (sper sa n-am nevoie de el), ca ai renovat majoritatea scolilor (te rog mult, termina-le pe toate in max 2 ani, ca ajunge copilul meu la virsta scolara), ca te-ai luptat cu gripa aviara si ca stii ca nu sunt locuri de parcare.  Bravo!

Despre partea cu echipa ‘care este’, ok: ramanem, vorba ta, cum am fost. Totusi, imi permit sa-ti atrag atentia ca o exagerare (exclamata!) intr-un domeniu care mi-e cunoscut (de ex: Am fost o echipa!) imi determina automat gandul ca si celelalte afirmatii ale tale ar putea fi tot exagerari.

Altfel, eu sunt bine sanatoasa, ceea ce-ti doresc si tie. 

Femeia simpla, sector 6 

Frumusetea e ceva ce nu se cade a fi povestit… trebuie vazuta personal. Poti cel mult, si asta doar in rare si fericite cazuri, sa manufacturezi o noua frumusete, inspirat de frumusetea care ti-a fost punct de plecare.  Eu n-as putea decat sa disec, sa explic… dar ‘farmecul’ care mi-a generat analiza mi-ar scapa printre degete. Din cauza asta declaram odata ca despre lucrurile foarte frumoase eu nu pot scrie.

… … … … 

Oblia nu vrea ‘publicitate’. Nu-si trece linkul blogului atunci cand comenteaza… nu comenteaza decat pe blogurile care reusesc sa si-o imprieteneasca. Dorintele ei conteaza pentru mine. 

… … …

Cu toate astea nu pot sa nu spun: scriiturile obliei sunt f r u m o a s e. Iar ultima este atat de frumoasa incat, daca as fi scris-o eu, si daca scopul scrierilor mele ar fi fost sa ajung sa fabric frumusete, aici ar fi fost sfarsitul productiilor mele literare.  Pentru ca mi-as fi atins scopul :). 

Draga Oblia, imi cer iertare pentru ca-ti adresez public vorbe absolute, probabil indecent de absolute pentru standardele tale.  Am vrut intr-o prima faza sa-ti cer voie sa fac asta :)… Dar dup-aia mi-am adus aminte ca blogul meu e ‘fara obligatii’ si scriu pe el ce vreau:). 

Asadar, doamnelor si domnilor, mergeti si cititi postul din cauza caruia am ajuns acum sa scriu.

Exercitiu de imaginatie: Tu, barbat standard (adica: major, incadrat in campul muncii, heterosexual), gasesti femeia alaturi de care iti doresti sa traiesti o viata. Femeia e standard la randu-i (… pentru ea ‘heterosexuala’ e suficient ca sa defineasca ‘standardul’:)), sentimentele sunt reciproce si hotarati sa va casatoriti. 

Insa, ghinion! Vecinii, auzind care-s planurile voastre de viitor, nu sunt de acord.  Dl Becali, vecinul cu bani, iese la TV si zice: „Eu unul sunt impotriva.  Dau bani si facem referendum”.  Dl X de la ziar (ex: CTP, intr-un editorial de anul trecut) isi zice si el parerea personala despre cine ar trebui sa se casatoreasca cu cine; voi il cititi si va dati seama ca nu-i respectati criteriile.

Ce faceti in acest moment? Presupun ca iti iei doamna la o discutie, ii prezinti ziarul&lista de semnaturi a asociatiei de locatari si-i spui:

-Uite, draga mea, nu ne mai casatorim.  Nu-s vecinii de acord.

Sfarsit. 

PS: parerea BORului n-am mai pus-o la socoteala. In cazul BORului, lucrurile ar trebui sa fie clare: daca BORul nu recunoaste un tip de casatorie, nu o oficiaza la ‘ei’ in biserica. Chiar daca e adevarat ca pentru drept credinciosi (et. al.) parerea BOR conteaza, exista deja destule precedente care sa indice (celor care mai au inca dubii) ca influentza bisericii se limiteaza la … biserica. Oameni care tin de culte religioase diferite au fost si pana acum declarati casatoriti de ofiterul starii civile, in ciuda implicitelor probleme pe care se poate presupune ca aceasta situatie le va crea Celui/Celor de sus. (mi-l si imaginez pe Sf Petru, confuz, in poarta raiului, in fatza unui cuplu el-crestin&ea-evreica, sunand pe firul scurt „Prea Bunule, la ashtia ce bifez in formularul de receptie? Single sau married?”). Ma rog, revin din reverie; asta e problema Lor. 

In weekend. Pentru nostalgici, iata si poza.

2 zile, vreme frumoasa, drum dus-intors lejer, nimeni pe plaja (cu exceptia unei doamne caine care avea insa treaba si, chemata de mine fiind, a trecut doar sa salute), nimeni in apa (pustietate miraculoasa in comparatie cu ‘sezonul’, cand plaja arata a colonie de pinguini iar apa, …care apa? daca nu stii sa inoti n-ai nici o sansa sa inveti din cauza ca spatiul personal ‘de apa’ coboara sub 2m, diametru), miros vag de scoici descompuse, valuri (mici :( … dar nu poti sa le ai pe toate, nu?)…  

Si restaurante, c-am mancat ‘in oras’.  2 dintre ele (dintre restaurante) mi-au lasat impresii memorabile… pe care le consemnez aici cu sperantza ca pe viitor voi tine minte unde sa intru si unde nu. 

Onplonj, constanta. Terasa fiind inchisa in aceasta perioada, am intrat ‘inauntru’ si ne-am trezit in ceva care arata (si mirosea) a carciuma proasta de cartier.  Doamnele care serveau erau suparate toate (tineam minte din vizitele anterioare ca personalul e prost dispus acolo asa ca in prima clipa n-am pus la suflet, ba chiar dimpotriva, am avut un sentiment de spatiu ‘familiar’). 

De data asta, totusi, parca erau mai prost dispuse ca oricand. La un moment dat m-am gandit ca poate-s homofobe (il aveam la masa pe DZ (despre care am mai scris), care-i un model de gay destul de vizibil) (poate ar trebui sa plecam? ashtia or sa ne scuipe in mancare)… nu erau homofobe (cred), ca au ras in hohote nechinuite la una din glumele lui DZ (desigur)… asa erau ele, suparate. 

Ma rog, am comandat diverse lucruri si am asteptat. Unul din comeseni (o comeseana mai precis) a asteptat o saramura de crap vreme de juma de ora, timp in care tot restul lumii manca, iar fetele ospatare ridicau din umeri (usor iritate) cand erau intrebate de mancarea doamnei in cauza. Ridicau din umeri inseamna exact asta: ridicau din umeri/priveau ushor incruntate intrebator fara sa zica nimic, dupa care dispareau. Sa aduca saramura, credeam noi. … Dar nuuuu. Ca n-au adus-o. 

Inainte sa moara de foame, comeseana s-a dus la bucatarie incercand sa gaseasca pe cineva vorbitor in randurile personalului.  A gasit (‘s-au incurcat comenzile’ a zis ospatara vorbitoare (usor iritata, conform specificului local) … ‘si de ce sunteti suparata?’, a zis comeseana noastra…  (…) a ridicat din umeri ospatara… etc; pe scurt, fara scuze din partea onplonjului; nu s-a auzit nici macar “acum, c-am descurcat comenzile, in 10 min/7 ore veti fi servita, linistiti-va”). Dupa inca 10 minute a venit mancarea mult asteptata… pardon, de fapt nu era cea asteptata (care era saramura cu mamaligutza) ci alta (crap pane cu cartofi)… dar in conditiile date, cine ar mai fi facut caz de acest detaliu? (comeseana zice despre crap ca ar fi fost foarte bun; eu nu pot zice acest lucru despre rechinul meu… in schimb imi permit sa va previn ca nu se cade sa puneti prea mare pretz pe evaluarea facuta de un om flamand unui produs comestibil; va impartasesc si un secret pe baza caruia eu am ajuns sa am renume de bucatareasa excelenta: dati-le oamenilor sa manance 1 ora mai tarziu decat se asteapta- in clipa in care aparetzi cu mancarea, nu vor conteni cu laudele :P).   

Restaurantul turcesc, de langa gara (tot constanta; nu-i stiu numele restaurantului).  Pe acesta nu pot sa-l rememorez prea clar din cauza ca la ora asta mor de foame, iar mancarea acolo a fost extraordinara. Servirea a fost dupa model turcesc, cu lipia calda oferita din partea casei, cu explicatii pentru felurile de mincare (jalnic prezentate in meniu, ca pareau toate acelasi lucru) si cu felul pe care-l voiam eu (aparent nedisponibil) pregatit dupa 2-3 minute de sushoteli si vizite (ale ospatarului) la bucatarie (vizite incheiate cu atat de placut auzului ‘se poate face’). 

Mi-a placut la mare :)

(petitii de semnat- in ultimul paragraf)

Eu n-am acces astazi la globul meu de cristal, iar justitia este inca departe de a se fi pronuntat cu o concluzie. Deci, nu stiu cu siguranta daca jurnalistii arestati ai gazetelor de cluj si maramures sunt vinovati sau nu.

Nu-mi trebuie insa globul de cristal ca sa sa zic cu mana pe inima urmatoarele:

e aberant ca un jurnalist sa fie cercetat in stare de arest in legatura cu felul cum isi exercita profesia.

Nu zic de UE, drepturi ale omului, procedurile (in vigoare) in romania, sau de faptul ca atatia scandalosi/periculosi cetateni romani au fost si sunt cercetati in stare de libertate. 

Zic, vorba curat|murdarului:

Astazi, in Romania, sunt arestati ziaristi care ar putea fi cercetati in stare de libertate. Cine urmeaza? 

Mai multe info gasiti pe blegoo (inclusiv linkuri catre ale site-uri care au preluat protestul) si pe blogul lui Andrei Crivat (care a scris in mod repetat pe tema aceasta).  Unul dintre ziaristi, Dan Parcalab, are la randu-i un blog.

Exista doua petitii online care strang semnaturi pentru eliberarea jurnalistilor si colegilor lor: una pentru Dan Parcalab si alta pentru toti (inclusiv DP) (poate ma lamureste si pe mine cineva: de ce exista 2 petitii?)

Later edit: Dupa cum ziceam si in alte locuri- nu discut daca-s vinovati sau nu sau care dintre ei e mai vinovat (sau nu).  Pentru cine vrea info despre contextul in care au ajuns sa fie arestati preventiv, iata linkuri:

***articol din gindul,

***media lui comanescu- parcalab update si ymterviu cu vasile vlasin

***pareri pe softpedia

***HotNews- cazul gazeta fata in fata cu basescu, redactorul sef al buna ziua ardeal a fost retinut

Daca are cineva linkuri pe care le crede mai potrivite, e binevenit sa le mentioneze. 

Alo! Doamnelor si domnilor, ce se intampla aici? campanie antifumat pe blogul meu?!! Va rog treceti la locurile voastre! :P :) 

Sunt de acord cu ‘fumatul dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur’ (mesajul de pe pachetul de azi) si sunt, in consecinta, de acord cu faptul ca fumul fumatorilor nu se cade sa ajunga la nefumatori. punct. 

Asta inseamna ca ma bucur pentru voi ca nu (mai) fumati si va felicit. Va mai felicit o data si pentru ca faceti un efort sa informati si pe altii de dejavantajele fumatului.  Sa te implici in facerea unei lumi mai bune/sa impartasesti si altora din invataturile tale este un lucru laudabil. “Nu fuma langa mine” este iarasi o cerinta justificata a nefumatorului de la fumator.

Dar, vorba lui adrian nastase, sa va fie foarte clar: AICI se incheie mandatul vostru.  In clipa in care ajungeti sa-mi ziceti ‘lasa-te de fumat’ intrati in zona mea personala:) [zambet angelic, dar incapatanat].  

“Lasa-te de fumat” este un sfat nesolicitat si, cu voia dumneavoastra (ca sa citez un alt politician celebru), invaziv.

Nu ma puteti convinge ca fumul de tigara care iese pe fereastra bucatariei mele (pentru ca, in semn de grija fata de nefumatori, la mine acasa se fumeaza doar in bucatarie si balcon) are vreo relvanta cat de mica atunci cand e comparat cu gazele de esapament scoase de o masina in juma de ora de functionare. Sau in comparatie cu ‘fabrici si uzine’.  (De m-ati putea convinge atunci am putea reporni discutia pe tema dreptului tau de a cere altcuiva sa se lase de fumat.)

Stiti vorba aceea, ‘libertatea mea se termina unde incepe libertatea ta’?

V-o propun ca tema de meditatie. :)