avizier personal

Sat din Ardeal, care contine romani si tigani, tiganii fiind cu totii asezati la marginea satului. Tiganii nu au pamant si se angajeaza cu ziua sa lucreze pamanturile romanilor. In sat toti romanii saluta pe toti romanii, inclusiv pe necunoscuti. Nici un roman din sat nu saluta tiganii. Tiganii cunoscuti.

1: discriminare=nesimtire. Nu o spun cu rautate. Sau cu suparare. E pur … descriptiv. Sunt convinsa ca oameni altfel plini de buna credinta (si cuviinta) pot fi … asa, fara sa-si dea seama. Nesimtire/discriminare e regula dupa care poti recunoaste discriminarea in situatii aparent inofensive, de zi cu zi. Sa nu saluti un om din cauza ca-i tigan e discriminare. Pentru ca daca ai face la fel cu un roman (cu care altminteri vorbesti), ar fi nesimtire.

2: discriminare=nedreptate.
Imagineaza-ti un copil tigan care abia a invatat sa citeasca. E langa o cladire si buchiseste ce scrie pe zid: moar-te-ti-ga-ni-lor. Acum imagineaza-ti copilul roman, in situatie similara, citind pe zid ’moarte romanilor’. Eu cred ca pentru mai toata lumea, ambele situatii sunt nedrepte. Mai cred si ca toata lumea e in principiu de acord ca-i nedrept ca un angajator sa refuze un candidat necunoscut fara sa-l treaca mai intai prin procesul standard de selectie. Totusi, daca esti tigan, ai sanse mari sa ti se intample ambele situatii. Nu mai contezi tu ca persoana cu pregatirea, experienta si abilitatile pe care le ai sau nu, pentru ca te pierzi undeva in masa amorfa a ‘romilor’. Si ceea ce ‘in principiu’ e catalogat drept nedrept/injust/absurd, devine brusc justificat. Nu-i justificat. E nedrept, in continuare. Si discriminatoriu.

Ceea ce cred eu ca face ‘discriminarea’ sa fie o vorba goala pentru unii, e tocmai faptul ca o pronuntam adesea referindu-ne la grupuri. “Grupul” duce cu gandul la niste oameni lipsiti de individualitate, nediferentiati, amorfi. Se pierde din vedere ca discriminarea inseamna de fapt ca un om anume e tratat, dupa standarde comune noua tuturor, nedrept. Un om este judecat nedrept. Si inca unul. Si inca unul. Si inca unul…

##################################################

Tot textul de mai sus este introducerea pentru o invitatie. M-am referit la tigani pentru ca zilele astea toata lumea vorbeste despre ei. Dar discriminare se intampla (si se recunoste exact la fel cum v-am zis pentru romi) si in cazul altora: tineri, batrani, persoane cu dizabilitati, femei, gay, oameni de alte religii etc, etc, etc … si, cu voia dvs, ultimii pe lista, barbati :). Vineri, 9 noiembrie, intre orele 14 si 17 Sambata, 10 noiembrie, intre 10 si 12 (LE) se intampla in Bucuresti o “manifestatie pentru promovarea solidaritatii si a luptei pentru combaterea tuturor formelor de discriminare.” Este vorba de un mars pe traseul izvor- splai – unirea – universitate- victoriei. Si este una din acele putine initiative care nu au ONG-uri sau politicieni in spate, ci simplii cetateni. Mai multe info despre eveniment- aici: Pana nu suntem toti liberi, suntem toti prizonieri.

Nu uitati: vineri, ora 14, statia de metrou Izvor ;) Sambata, ora 10, Pta Constitutiei

V-ati intalnit vreodata cu o masina parcata pe trotuar in asa fel incat din cauza ei a trebuit sa iesiti in strada ca sa treceti mai departe? Dar cu masini parcate in dreptul trecerii de pietoni in asa fel incat sa nu ai cum trece printre ele daca aveai bagaje sau copil in carucior?

Intrebarile sunt retorice. In acest context, intr-un post anterior, imi ziceam:
- Ce-as vrea sa am niste stickere cu mesaje explicite dar delicate adresate masinilor parcate aiurea! (vezi si postul anterior pentru exemple de parcari aiurea).

Zana buna Ioana (Ioana, sa-mi dai un link catre ‘tine’ :)), auzindu-ma, a creat aceasta imagine:

Ulterior, tot Ioana a transpus poza in formatul etichetelor autoadezive pe care la am eu la indemana (2×5 etichete, pe A4): contur negru , contur gri

Fiind vorba de o zana buna, Ioana nu tine la drepturile de autor. Puteti lua imaginile, le puteti da altora, le puteti folosi in orice fel vreti. De fapt, nu-i vorba ca ‘puteti’. Chiar va rugam s-o faceti :).

Am gasit cu intarziere un post de-al lui Petru, post care mi-a resuscitat o mini-trauma mai veche. In cazul meu, ea (trauma) a fost construita de urmatoarele 3 situatii (+ altele, dar pe acelasi calapod):
1. Pe vremea cand locuiam in …alta parte, pe straduta pe care mergeam in fiecare zi era o masina parcata in asa fel incat, ca sa pot trece dincolo de ea, trebuia sa ies in strada. Trecem pe langa alte 50 de masini parcate pe trotuar… (aproape) toate asezate asa incat sa ramana pietonilor macar umpic din ce-i al pietonilor (ma refer la trotuar). Pentru idiotul de care zic erau doar 2 variante posibile: ori lipsea masina, ori exista si atunci nu puteai face abstractie de ea.

2. mergeam pe o stradutza dintr-alea mici de pe langa pitar mos. Mergeam PE strada, asadar. Masini care sa circule pe acolo nu prea erau. Trotuare erau, dar nu le constientizasem prezenta, ca nu erau vizibile cu ‘ochiu liber’. Un cetatean trece pe langa mine cu masina si scoate capul pe geam ca sa-mi urle:
- mergi pe trotuar, vaco! (nu sunt sigura, e posibil ca, pentru a-i respecta intocmai specificul personal, sa fi fost necesar sa scriu ‘vac-o’ :P)
Eu, cu tendinte de mahalagioaca bine reprimate dar prezente, am dat sa raspund, la randu-mi. doar ca masina era deja prea departe ca sa mai conteze. Partea civilizata din raspunsul pe care omul ala nu l-a mai auzit era “care trotuar?!!”. Pentru ca fiecare centimetru de trotuar exploatabil din zona respectiva e folosit ca parcare. Nici chiar eu (45 kg dispuse destul de mult pe inaltime) n-aveam cum ma strecura prin spatiul ramas intre masini si cladiri.

3. Aud la un moment dat un sofer-ascultator intrat in direct, la radio, care se exprima cu aplomb pe tema mamelor iresponsabile care merg cu carucioare cu copii pe ‘carosabil’.  M-am enervat. Eu, ca mama care sunt, am “preferat” sa-mi plimb copilul agatat de mine, in ham, pana pe la un an, cand a mers singur. Pentru ca daca ieseam cu caruciorul, trebuia sa ocolesc o gramada, apoi sa merg 50m pe carosabil, cu copilu’n carucior, ca sa ajung la trecerea de pietoni sa pot traversa strada. Pentru ca in dreptul trecerii erau parcate masini printre care nu puteai sub nici o forma trece cu caruciorul.

Petru zice in postul ala ca masinile parcate brambura sunt vulnerabile in fatza unei chei (‘la figurat’).  Eu, in vremurile cand eram continuu afectata de combinatia “parcari lipsa+ bun simt, la fel”, ma gandeam sa-mi fac niste stickere. Cu 1-2 tipuri de mesaje dedicate (si delicate. exemplu: am trecut pe aici. de-mi lasai loc, treceam pe dincolo).  Un sticker nu-i chiar asa de rau ca o zgarietura de cheie (ca recunosc ca la cheie m-am gandit prima data pentru idiotul mentionat la punctul 1. si nu ‘la figurat’ :)) dar e  suficient de greu de dat jos … si daca tot trebuie sa ocolesti o masina ca sa poti merge mai departe, macar scoti si un beneficiu personal din ocolirea asta: cauti locul ideal pentru lipit mesajul :) 

Disclaimer: in acest post NU spun ca soferii sunt nesimtiti. Spun ca exista soferi nesimtiti (care probabil ca sunt egali ca proportie cu pietonii nesimtiti). Adevaratii soferi nesimtiti se recunosc dupa faptul ca vor reusi cumva sa parcheze in asa fel incat sa incomodeze pe cineva chiar si intr-o parcare goala - ei, pentru acesti oameni ma gandesc inca sa-mi fac stickerele. :)

(Dupa cum poate ati inteles deja, pe avizier sunt afisate si mesajele altor oameni; astazi- mesajul Florentinei catre primarul sectorului 3 :))

Draga Irina,

Eu sunt prea lenesa sa-mi fac un blog. Ma tem ca ajung sa-mi stabilesc singura deadlineuri de postare si ce incepe ca “fun” devine un “job”.  Asa ca, te rog, sa-mi permiti a posta pe blogul tau cateva randuri despre/catre  primarul sectorului 3. (Stiu, tu stai in alt sector! Ma bazez pe faptul ca primarul tau – care iti citeste in mod regulat blogul- va vedea mesajul catre primarul meu. Si uite asa, la o intalnire primareasca (imi imaginez ca se intersecteaza si ei la un moment dat) ii transmite un rezumat al mesajului.

Iata despre ce este vorba:

Eu primesc in mod constant scrisori de la primar. Domnul Negoita scrie foarte frumos. Imi place, pe bune. Scrisori scurte, concise. Raspunde la intrebarile de baza: cine sunt, ce vreau, ce fac, de ce. Cand am citi prima lui scirsoare am crezut ca e un accident. Domnul primar imi explica de ce e important sa platesc la timp taxele locale (aceleasi argumente pe care eu mi le repet continuu pentru a nu-mi lasa spiritul civic si sentimentul solidaritatii sa se atrofieze). Imi spunea si ce vrea sa faca cu banii. Simplu, coerent, la obiect.
Nu poate fi atat de frumos! E de la primarie! Asa ca am pus scrisoarea intr-un sertar si am uitat de ea. Si mi-am platit taxele la sfarsitul anului. Acesta este singurul compromis pe care l-am putut face intre chestia aia cu civic si solidaritate, pe de o parte, si ideea care ma bantuie ca din banii mei isi fac demnitarii vacantele in strainatate sau ce or mai face ei cu banii, pe de alta parte.

A mai trecut un an. Am mai primit o scrisoare. De data aceasta scria nu numai ce vrea sa faca cu banii, dar si ce a facut. Domnule, primarul asta e imposibil! Si mi-am amintit de cealalta scrisoare. Gata, te prind: ia sa vad ai facut ce-ai zis? Compararea scrisorilor m-a pus pe ganduri. Nu l-am prins. Nu facuse tot, dar era rezonabil. In plus chiar vazusem ceea ce facuse. Adica existau, puteai sa pui mana pe ele. Ce fac acum? Platesc taxele in timpul anului? Sa ma incred? Sa ma dau pe mana lui? Voi mai putea face fata inca unei deceptii? Mi-e teama ca as putea pleca din tara! Daca si asta ma inseala, eu ma car in lumea larga!

Si am petrecut asa cateva luni bune. Uneori ma simteam vinovata si ziceam: saptamana asta ma duc sa platesc taxele! Dar ma uitam la televizor si vocea care spunea “nu fi fraiera!” se auzea mai tare. (in paranteza fie spus, dupa ce urmaresc stirile, imi vine sa initez o miscare de protest – “greva taxelor”). In concluzie nu am platit taxele in cursul anului, dar eram din ce in ce mai determinata sa o fac.

Si intr-o zi au inceput diverse activitati “primaresti” pe strada mea. Au inceput bine: demolarea garajelor si construirea unor locuri de parcare. Eu nu am masina, asa ca m-a interesat mai ales aspectul estetic si principiul dreptatii sociale (adica au dat jos 2 garaje urate si au construit 3 locuri de parcare). Au continuat cu bordurile. Nu e rau, dar nu e nici bine. Am citi despre afaceri cu borduri si am asa, nu stiu cum sa zic, senzatia ca “nu e totul chiar la locul lui”. Dar, in fine, arata bine. Apoi au asfaltat strada. Si aici a inceput sa creasca iar samburele indoielii: pai, cum? Iar? Adica de ce in fiecare an? Abia ce marcasera strada cu linie pe mijloc si trecere de pietoni (cand o vazusem si pe asta era sa ma duc direct la trezorerie!). Si nu au trecut nici trei luni de la vopsire si asfaltam iar? Asta, mie nu-mi place domnule primar! Asa ca iata ce am sa va spun:
Stiu ca ati facut mai multe lucruri bune in sectorul 3 decat orice primar. Stiu ca ati facut ce ati promis. Stiu ca munciti mult si asta se vede in strada.
Dar…
Mi-e frica! Sunt “amanuntele” cele care ma obliga sa mai astept: asfaltarea inutila, muncitorii prea multi si termenele lungi, lipsa de coordonare. Detalii, stiu! Dar mie mi se pare ca aceste detalii costa. Si, nu stiu de ce, mi se pare ca ar fi platite din banii mei.
Mi-e frica! As putea sa deschid intr-o zi ziarul si sa citesc ca ati facut parcuri minunate pentru copii, dar si un cartier de vile pentru prieteni. Sau sa aflu ca firma care face parcuri e a unui amic, ce va rasplateste cu palinca si caltabosi!
Deci, va spun deschis: eu mai astept! Voi plati taxele la sfarsitul anului si de la anu’ voi arata mai multa intelegere pentru dvs. Intre timp: nu arunc gunoi pe jos, caut depozitul la care sa-mi arunc monitorul stricat, nu-mi iau masina, nu stric bancile.
Vroiam sa spun si ca reciclez hartia. Dar tocmai mi-am dat seama ca am o chestie cu reciclatul care ar putea sa ve intereseze: daca puneti pe strada containere de reciclat gunoi, in ziua aia eu platesc taxele! Si nu-mi mai recilez frica! Nu poate sa fie chiar atat de rau, uite reciclam peturi!

Toate cele bune,
Florentina

P.S.
Multumesc anticipat Irinei!

P.P. S. Cu uitatul la televizor si cititul ziarelor nu stiu cum sa fac. Astept sugestiile domnului primar, caci presimt ca acolo este izvorul fricii. Nu ca se spune, sau se scrie, ci ca exista toate cele despre care se spune si se scrie.

Incepe maine.
Ce este?/pentru ce este? Va citez din brosura festivalului: organizam un ladyfest ca sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.

  LADYFEST BUCURESTI
  12-14 octombrie 2007
  “Whatever your fight, don’t be ladylike!”
   - arta si activism grassroots pe teme de gen
  [1 RON sugestie donatie in timpul zilei]
  [10 RON intrare la show-uri / 25 RON pass pentru tot festivalul]

Contine
*ateliere, actiuni, discutii, proiectii (care se intampla @H.arta, str Pictor Arthur Verona nr 19, intrare din bd Magheru)
*concerte&expo (care se intampla @punkoteca, str Atelierului nr 14, langa gara de nord)
*mars ‘take back the night’ (vineri, ora 18, plecare din piata constitutiei) … si altele.

Programul celor 3 zile poate fi luat de aici, descrierea evenimentelor din program de aici, iar noutatile, info suplimentare si eventualele modificari – de aici.
 

Stimati concetateni,
A fost o vreme cand nefumatorii erau oprimati. Cand dadea bine sa fumezi si tigarile erau ieftine (sau scumpe; indiferent care era nivelul aspiratiilor tale, puteai gasi tigara potrivita). Cand daca ai fi vrut sa respiri doar aer fara nicotina ar fi trebuit sa te izolezi de restul lumii. Pentru ca in fiecare casa exista macar un fumator care … fuma. Toate locurile publice presupuneau existenta fumului de tigara (si locurile publice cuprindeau si locurile de munca, locuri pe care n-a fost niciodata prea usor sa le eviti daca nu erai foarte norocos mostenitor, castigator la loto sau nu bifai o casatorie extrem de reusita din punct de vedere material).
(Chiar si) in acele vremuri unii fumatori intrebau inainte sa-si aprinda o tigara intr-un spatiu inchis ‘Te deranjeaza daca fumez?’ Eu eram printre ei. Dar daca primeam cumva raspunsul ‘da’, eram deconcertata (pentru ca raspunsul standard era ‘fumeaza linistita, nu-i nici o problema’ chiar si atunci cand erau copii mici prin preajma).

Acestea fiind conditiile este de inteles ca, la un moment dat, miscarea pentru apararea drepturilor nefumatorilor si pentru combaterea fumatului a prins aripi vehemente. Unii au ajuns chiar sa creada ca prin combaterea fumatului se intelege combaterea fumatorilor.

Ok. Intotdeauna o schimbare la asa scara larga s-a petrecut cu trecere dintr-o extrema in alta. Dar, in cazul oricarei schimbari, dupa … stabilizarea ei, vehementa se destrama.
(Isi da cineva seama unde vreau sa ajung?)

Acum tigarile costa o avere si contin mesaje explicite privind efectele adverse. Da prost (uneori chiar foarte prost) sa fumezi. Locurile de fumat, in loc sa fie insotite de aura de alta data, au ajuns sa exprime statutul de paria al fumatorului. In filme, daca cineva fumeaza, e indiciu clar ca-i personajul negativ, e omul rau si negru care va plati pana la sfarsitul filmului pentru pacatele sale si in locul caruia nimeni nu-si va dori sa fie.

In plus, nefumatorul are de partea sa ‘legea’ pe care o poate invoca oricand ca sa stinga o tigara aprinsa intr-un loc nepotrivit. .

Ei, acesta fiind prezentul, cu cine va mai certati? Acum, cand stii ca drepturile tale de nefumator exista, de ce mai sunteti inversunati? De ce va imaginati ca fumatul este varful de lance al raului pe acest pamant ? Si mai ales de credeti ca fumatorii sunt personificarea lui? (a raului, zic).

Sunt convinsa ca mai exista inca destui nefumatori care, impotriva vointei lor, sunt fumatori pasivi. Si mi-e usor sa inteleg de ce nefumatorul isi cere drepturile. Nu inteleg insa de ce unii nefumatori considera ca printre ‘drepturile’ lor se afla desfiintarea drepturilor mele. Eu fumez. Tu nu. Bravo tie! Dar afla te rog ca eu vreau sa fumez. Afla ca toate eforturile tale de a-mi explica cat de daunator e fumatul au ca efect faptul ca-mi mai aprind o tigara. De nervi. Afla ca eu sunt fericita ca fumez si ca si de-as fi altfel tot n-ar fi treaba ta. Mai afla ca mie mi s-ar parea firesc sa am parte de locuri ‘special amenajate’, bine aerisite, luminoase si curate in care sa pot fuma separat de tine. Pentru ca toate spatiile publice sunt facute si intretinute din banii mei exact in masura in care sunt facute/intretinute si din banii tai.
(Mentionez pentru eventualii extraterestrii care citesc aceste cuvinte ca ‘fumatul’ este legal in romania; tigarile se vand (tot legal) peste tot si pretul lor cuprinde si costuri suplimentare care (se zice ca) sunt folosite de stat pentru sanatatea mea si a altora .)

Dragii mei,
Vreau sa va informez pe aceasta cale ca exista cauze mai bune pentru care va puteti inrola. Va anunt ca principala voastra problema de sanatate, daca aer curat este ceea ce doriti, este poluarea data de masini, de fabrici si de uzine. Mi-as dori ca niste ‘oameni de stiinta’ sa compare nocivitatea aerului expirat simultan de 100 de fumatori acerbi cu cea a aerului(?) expirat de o singura masina, in aceeasi unitate de timp.

Sa nu-mi ziceti ca militatul impotriva poluarii e o cauza pierduta si in afara controlului unui simplu cetatean. Pentru ca tocmai asta o face ‘cauza’. Nu e rezolvata si nici rezolvabila in viitorul apropiat.

Fumatul, insa, nu mai este cauza. Asta e gata. S-a lamurit. Intelegeti?

(acesta este cel de-al treilea (si ultimul) articol din concursul bloggeri.ro. articolul poate fi votat (si comentat) aici.)

In ultimele 2 saptamani am fost pe drumuri. De fapt doar o parte din timp am fost propriu zis pe drumuri; o alta parte am petrecut-o in hoteluri. Si despre hoteluri, net si karma vreau sa va povestesc.

Intai a fost Galatiul, (oras oarecum de suflet, pentru mine) si hotelul omonim. Fatza hotelului Galati continea un anunt care zicea dupa cum urmeaza (multumiri lui Cristi, pentru poza):

Adica “internet wireless gratuit, acolo”. Acolo, da?
Existau vreo 5-6 retele wireless, dupa cum aveam sa constat cand am urcat in camera. “Acolo”, in prima zi, am putut vedea si 2-3 pagini pe net. Drept care restul zilelor am ramas incercand cu religiozitate (macar 30’ /24h) 2-3 dintre respectivele retele (si anume pe cele care erau gratuite). Ii raman si acum recunoscatoare zappului pentru reteaua pe bani si pentru generoasa oferta de 10 minute gratuite pe zi… ca doar in minutele alea am mai ajuns pe net de la hotel :D. Am incercat din lobby, am incercat de pe terasa (ca una dintre retele se chema ‘terasa hotel galati’), am intrebat la receptie ‘unde e punctul in care as putea gasi netul?’… dar in zadar. E posibil sa fi fost doar o problema temporara, pentru ca in ziua 3, cand eu deja parasisem hotelul, un prieten statea fericit pe net pe reteaua terasei hotelului, la vreo 100 m distanta de hotel.

Fac o paranteza pentru galati ca aici mai sunt cateva lucruri care trebuie neaparat mentionate:
- panoul electronic din fata hotelului galati unde scria cu majuscule plimbaretze: PRIMARIA SI CONSILIUL LOCAL UREAZA GALATENILOR PUTERE DE MUNCA, MULTE REALIZARI SI NUMAI IMPLINIRI! (m-am necajit umpic ca mie primaria si consiliul local nu-mi urau nimic)
- Panourile pictate dispuse de-a lungul falezei de catre agentia de protectia mediului galati. Pe panouri scria, pe o parte, ceva cu apa de care eram indemnati sa avem grija ca ‘alta nu se mai inventeaza’ si, pe verso, era desenat un cap de purcel vesel care se itzea dintre gunoaie, insotit de textele “suntem peste tot” (regret ca n-am poza, dar stilul picturii era asemanator cu cel de la punctul urmator; paleta coloristica era insa ceva mai sobra).
- Pizzeria Bella Italia (cu net wireless gratuit) care avea un perete pictat dupa cum urmeaza, alaturi de un alt perete cu un balconas de castel, care mult ne-a impresionat (multumiri tot catre Cristi)
- Cafeneaua/restaurantul Ca Jou, de pe strada Domneasca, cu net gratuit si functional si cu mancare atat de buna incat desi am mancat de 2 ori acolo, a doua oara am comandat (si eu si un coleg) exact acelasi lucru ca si prima data… pentru ca mancarea a fost divina
- Dunarea. Multumita ei am petrecut niste fericite clipe p-un ponton local.
- Lumina si oglinzile din lifturile hotelului- o-di-oa-se. Acolo mi-am adus aminte ca am 37 de ani; cele mai minuscule riduri erau vizibile chiar daca ajungeam la oglinda doar cu vederea periferica.

Apoi a fost Iasiul si hotelul sau, Moldova. Am fost fericita cu netul obtinut sigur si eficient ‘prin fir’, nefericita cu restul. Restul a continut si servetelul de la primul mic dejun de acolo. Mi s-a parut ca arata dubios, asa ca l-am despaturit si privit cu atentie. Nu era insa nevoie sa-l privesc cu atentie ca sa vad urmele de ruj lasate de … comeseana (pot sa-i spun asa, nu? presupun ca a stat la aceeasi masa si servetelul a fost ‘trecut’ cu vederea la ‘debarasare’; ca doar n-or muta servetelele folosite delicat, de la o masa la alta) anterioara mie. Altfel, personalul amabil. Dar ce folos :D.

Si mai apoi a fost Craiova, cu dragalasul sau hotel Andre’s. Hotelul era ok, domnul gasit in prima zi la receptie, nu.
- Buna ziua, avem o rezervare pentru 2 camere pe numele …, zice afabil DZ (ca cu el am fost in calatorie).
- Nu apare, zice dnul de la receptie privind intr-un monitor.
- Trebuie sa apara ca mi-a fost confirmata. Am facut-o mai demult.
- Daca va spun ca nu este! Prin cine ati facut-o?
- … prin mine si telefon, zice DZ, zambind in continuare.
- Cu cine ati vorbit?
- Nu stiu. Cu cineva de la dvs.
- Si nu va amintiti numele?… Camere avem oricum… Cand ati facut rezervarea?
- …?!!!
… scurtez povestea. ne-am primit camerele. Camerele curate si spatioase… dar in ziua 2 de stat acolo a inceput sa ma apese faptul ca nu se vedea ‘afara’. Geamurile erau mate. Pana la urma m-am urcat pe vasul de la buda sa vad ce se vedea si nu voiau ‘ei’ sa vad. Se vedeau blocuri.
Mancarea a fost ok, dar scumpa (900 000 doua persoane, fara bauturi alcoolice). Problema in restaurant a fost deodorantul de camera cu miros pregnant si dulce, care venea in valuri-valuri si combatea insidios mirosul mancarii.
Ei, hotelul asta avea net, tot wireless… doar ca eu am uitat acasa incarcatorul de la laptop :D… asa ca am bantuit pe strazile urbei in cautarea unui net café de la care sa pot trimite articolul pentru faza 2 a concursului de pe bloggeri.ro. l-am trimis.

Si ultima, cu voia dvs, a fost Timisoara. Hotel… ghiciti! Hotel Timisoara :) (DZ a facut rezervarile si el a avut fantezia asta cu hotelurile cu acelasi nume). Netul, ca doar de el vreau sa va spun, era. ‘Fara fir’ si accesibil doar din lobby. Mergea in principiu ok, cu mici sincope atunci cand chiar aveam nevoie de el si eram in criza de timp :)

Si m-am intors.

PS: cand am plecat din Bucuresti, acum doua saptamani, am platit 100 roni amenda, pentru fumat in tren. Sambata cand m-am intors in bucuresti am platit 40 roni amenda. La RATB pentru circulat fara bilet :D :)

PPS: Diana, te rog sa nu spui de amenzi:).

PPPS: de la amenda din tren mi se trage subiectul articolului pentru ultima etapa de concurs (il pun si aici dupa ce l-or publica ‘ei’). Politistul feroviar (care voia spaga, parerea mea) se credea invatator spiritual. Mi-a spus “daca la sanatatea dvs nu va ganditi, ar trebui sa va ganditi la sanatatea altora”. Eu fiind usor sensibila la subiect (ca sunt de acord cu partea asta cu sanatatea altora) m-am simtit umpic (si involuntar) vinovata. Ca sa-mi dau sema ulterior: care altora???… ca fumam intr-un tren pustiu, la capatul unui vagon cu compartimente si toate usile inchise (inclusiv cea de la culoarul spre compartimente), in dreptul WC-ului, cu usa si fereastra lui deschise. Care altora?? (ca sa nu mai zic ca trenul poposea ades pe camp desi eu il platisem ca si cand ar fi fost rapid). Dar despre asta in articolul de maine :)

Am gasit darkq. Este un blog colectiv, administrat de Robert, Robert care zice astfel: “Am creat acest blog cu tematica gay, deoarece in Romania se intampla multe evenimente legate de viata gay, imi place sa scriu, sa povestesc, sa am o viata sociala. Multe dintre articole sunt cu si despre gay-ii din Romania dar daca se intampla ceva interesant si consider ca merita sa scriu despre acea intamplare o voi face, chiar daca intamplarea nu e legata de viata gay. Daca unii din voi au o poveste de spus, afla ceva interesant despre comunitatea gay din Romania… ii rog sa ma contacteze utilizand pagina de contact.”

Iata ultimele posturi, ca sa va faceti o idee:

Dupa cum poate ati citit prin ziare sau ati vazut la stiri, instanta a hotarat ca distrigazul l-a discriminat pe DZ.

Context
Anul trecut, pe 14 iulie, Daniel Zavoian si Octav Popescu erau dati afara dintr-un sediu Distrigaz Sud SA intr-un fel spectaculos pe care l-am povestit pe larg aici.  Cum incidentul a fost generat de reactia unui angajat distrigaz fata de presupusa homosexualitate a celor 2 (plus ‘romanitatea’ (tot presupusa) a lui OP), si cum DZ si OP s-au aflat in acea situatie ca angajati ACCEPT, toate cele 3 parti (DZ, OP si accept) au depus cate o plangere la CNCD.
CNCDul are caderea de a efectua investigatii proprii in cazurile de discriminare si de a sanctiona actiunile catalogate a fi discriminatorii… Ca sa investigheze avea nevoie sa afle numele angajatilor reclamati ca ar fi discriminat; nume pe care le-a cerut de la distrigaz, si pe care distrigaz nu le-a dat. Distrigazul a informat insa CNCDul ca-si desfasoara propria ancheta interna in aceasta privinta, atat doar ca, dupa cum zice chiar distrigazul, ‘va rugam sa observati insa si contextul in care angajatii sus-mentionati* au raspuns intrebarilor angajatorului si anume, procesul complex de reorganizare si restructurare a Distrigaz Sud SA, care impune nu doar schimbari in structura si numarul angajatilor, dar si implementarea unor valor noi ale companiei’. …!!! Wow!  Deci- fara nume. Dar cu restructurare, reorganizare, implementare si cu valori noi. Emotionant! :)

Ancheta interna a distrigaz stabileste (in septembrie 2006) ca n-a fost discriminare. Si cum CNCDul nu parea sa progreseze cu investigatia sa, DZ a recurs in ianuarie 2007 si la cealalta cale prin care poti reactiona daca te simti discriminat: instanta.

Prezent
Luna aceasta instanta s-a pronuntat: a fost discriminare. 

Distrigaz declara intr-un comunicat de presa (citat din adevarul): “Totuşi, informaţiile aflate la dispoziţia noastră confirmă că, din cele cinci capete de cerere prezentate în instanţă, patru au fost respinse, iar valoarea despăgubirii cerute de reclamant nu a fost acceptată, suma fiind diminuată la 1.000 euro. Sentinţa nu este definitivă, urmând a fi contestată“.

Interpretare personala
Asa este cum spune distrigazul:), unele capete au fost respinse. Care erau ele?
- obligarea paratului (=distrigaz) sa ia masuri institutionale care sa previna incidente similare in viitor
- obligarea paratului sa includa in regulamentul de ordine interioara o prevedere prin care sa interzica orice comportament discriminatoriu in relatiile de munca si sa organizaeze un curs pentru angajati, in legatura cu nediscriminarea
- obligarea paratului la plata unei amenzi pentru intrarzieri in punerea in practica a celor de mai sus

Sa va zic ce inteleg eu ca spune Distrigaz in citatul anterior:
varianta 1: dracul nu-i asa de negru. La urma urmei instanta zice doar c-a fost discriminare, nu zice si ca ar trebui sa schimbam ceva. 
Sau (varianta 2): nu intelegem ce se intampla. Daca tot e discriminare ar fi trebuit acceptate si capetele celelalte. Vom face recurs pentru remedierea acestei inadvertente :)

In incheiere, va citez si un comentariu postat de Arhanghel la articolul pe aceasta tema publicat ieri de gandul:
Inteleg sa fi batjocorit fiindca esti homosexual si tigan dar ce ne facem atunci cand un simplu cetatean e tratat cu lipsa de respect de catre cei de la distrigaz?

Eu zic ca, macar pentru moment, nici distrigazul, nici arhanghelul nu inteleg.  Diferenta dintre distrigaz si arhanghel este insa ca distrigazul a avut la dispozitie un an in care sa se gandeasca la asta. Si ce folos?

* angajatii erau mai ‘sus mentionati’ astfel: ‘angajatii identificati a fi prezenti in biroul indicat de catre petitionari’. Ati inteles care angajati, nu?

Plec la mars. La Accept ploua si bate vantul :). N-am umbrela dar as putea lua una rainbow de la accept. problema cu umbrela rainbow e ca e uriasa. eu sunt minuscula si mi-am mai si strans parul in 2 coditze. sper sa nu ajung in Oz :).

PS: punctul de plecare e in dreptul bancii Daewoo, pe bd Unirii. ora 17 (daca vreti sa participati e de preferat sa ajungeti pe la 16:30) . Punct terminus: Parcul Izvor.