avizier personal

Sat din Ardeal, care contine romani si tigani, tiganii fiind cu totii asezati la marginea satului. Tiganii nu au pamant si se angajeaza cu ziua sa lucreze pamanturile romanilor. In sat toti romanii saluta pe toti romanii, inclusiv pe necunoscuti. Nici un roman din sat nu saluta tiganii. Tiganii cunoscuti.

1: discriminare=nesimtire. Nu o spun cu rautate. Sau cu suparare. E pur … descriptiv. Sunt convinsa ca oameni altfel plini de buna credinta (si cuviinta) pot fi … asa, fara sa-si dea seama. Nesimtire/discriminare e regula dupa care poti recunoaste discriminarea in situatii aparent inofensive, de zi cu zi. Sa nu saluti un om din cauza ca-i tigan e discriminare. Pentru ca daca ai face la fel cu un roman (cu care altminteri vorbesti), ar fi nesimtire.

2: discriminare=nedreptate.
Imagineaza-ti un copil tigan care abia a invatat sa citeasca. E langa o cladire si buchiseste ce scrie pe zid: moar-te-ti-ga-ni-lor. Acum imagineaza-ti copilul roman, in situatie similara, citind pe zid ’moarte romanilor’. Eu cred ca pentru mai toata lumea, ambele situatii sunt nedrepte. Mai cred si ca toata lumea e in principiu de acord ca-i nedrept ca un angajator sa refuze un candidat necunoscut fara sa-l treaca mai intai prin procesul standard de selectie. Totusi, daca esti tigan, ai sanse mari sa ti se intample ambele situatii. Nu mai contezi tu ca persoana cu pregatirea, experienta si abilitatile pe care le ai sau nu, pentru ca te pierzi undeva in masa amorfa a ‘romilor’. Si ceea ce ‘in principiu’ e catalogat drept nedrept/injust/absurd, devine brusc justificat. Nu-i justificat. E nedrept, in continuare. Si discriminatoriu.

Ceea ce cred eu ca face ‘discriminarea’ sa fie o vorba goala pentru unii, e tocmai faptul ca o pronuntam adesea referindu-ne la grupuri. “Grupul” duce cu gandul la niste oameni lipsiti de individualitate, nediferentiati, amorfi. Se pierde din vedere ca discriminarea inseamna de fapt ca un om anume e tratat, dupa standarde comune noua tuturor, nedrept. Un om este judecat nedrept. Si inca unul. Si inca unul. Si inca unul…

##################################################

Tot textul de mai sus este introducerea pentru o invitatie. M-am referit la tigani pentru ca zilele astea toata lumea vorbeste despre ei. Dar discriminare se intampla (si se recunoste exact la fel cum v-am zis pentru romi) si in cazul altora: tineri, batrani, persoane cu dizabilitati, femei, gay, oameni de alte religii etc, etc, etc … si, cu voia dvs, ultimii pe lista, barbati :). Vineri, 9 noiembrie, intre orele 14 si 17 Sambata, 10 noiembrie, intre 10 si 12 (LE) se intampla in Bucuresti o “manifestatie pentru promovarea solidaritatii si a luptei pentru combaterea tuturor formelor de discriminare.” Este vorba de un mars pe traseul izvor- splai – unirea – universitate- victoriei. Si este una din acele putine initiative care nu au ONG-uri sau politicieni in spate, ci simplii cetateni. Mai multe info despre eveniment- aici: Pana nu suntem toti liberi, suntem toti prizonieri.

Nu uitati: vineri, ora 14, statia de metrou Izvor ;) Sambata, ora 10, Pta Constitutiei

V-ati intalnit vreodata cu o masina parcata pe trotuar in asa fel incat din cauza ei a trebuit sa iesiti in strada ca sa treceti mai departe? Dar cu masini parcate in dreptul trecerii de pietoni in asa fel incat sa nu ai cum trece printre ele daca aveai bagaje sau copil in carucior?

Intrebarile sunt retorice. In acest context, intr-un post anterior, imi ziceam:
- Ce-as vrea sa am niste stickere cu mesaje explicite dar delicate adresate masinilor parcate aiurea! (vezi si postul anterior pentru exemple de parcari aiurea).

Zana buna Ioana (Ioana, sa-mi dai un link catre ‘tine’ :)), auzindu-ma, a creat aceasta imagine:

Ulterior, tot Ioana a transpus poza in formatul etichetelor autoadezive pe care la am eu la indemana (2×5 etichete, pe A4): contur negru , contur gri

Fiind vorba de o zana buna, Ioana nu tine la drepturile de autor. Puteti lua imaginile, le puteti da altora, le puteti folosi in orice fel vreti. De fapt, nu-i vorba ca ‘puteti’. Chiar va rugam s-o faceti :).

Am gasit cu intarziere un post de-al lui Petru, post care mi-a resuscitat o mini-trauma mai veche. In cazul meu, ea (trauma) a fost construita de urmatoarele 3 situatii (+ altele, dar pe acelasi calapod):
1. Pe vremea cand locuiam in …alta parte, pe straduta pe care mergeam in fiecare zi era o masina parcata in asa fel incat, ca sa pot trece dincolo de ea, trebuia sa ies in strada. Trecem pe langa alte 50 de masini parcate pe trotuar… (aproape) toate asezate asa incat sa ramana pietonilor macar umpic din ce-i al pietonilor (ma refer la trotuar). Pentru idiotul de care zic erau doar 2 variante posibile: ori lipsea masina, ori exista si atunci nu puteai face abstractie de ea.

2. mergeam pe o stradutza dintr-alea mici de pe langa pitar mos. Mergeam PE strada, asadar. Masini care sa circule pe acolo nu prea erau. Trotuare erau, dar nu le constientizasem prezenta, ca nu erau vizibile cu ‘ochiu liber’. Un cetatean trece pe langa mine cu masina si scoate capul pe geam ca sa-mi urle:
- mergi pe trotuar, vaco! (nu sunt sigura, e posibil ca, pentru a-i respecta intocmai specificul personal, sa fi fost necesar sa scriu ‘vac-o’ :P)
Eu, cu tendinte de mahalagioaca bine reprimate dar prezente, am dat sa raspund, la randu-mi. doar ca masina era deja prea departe ca sa mai conteze. Partea civilizata din raspunsul pe care omul ala nu l-a mai auzit era “care trotuar?!!”. Pentru ca fiecare centimetru de trotuar exploatabil din zona respectiva e folosit ca parcare. Nici chiar eu (45 kg dispuse destul de mult pe inaltime) n-aveam cum ma strecura prin spatiul ramas intre masini si cladiri.

3. Aud la un moment dat un sofer-ascultator intrat in direct, la radio, care se exprima cu aplomb pe tema mamelor iresponsabile care merg cu carucioare cu copii pe ‘carosabil’.  M-am enervat. Eu, ca mama care sunt, am “preferat” sa-mi plimb copilul agatat de mine, in ham, pana pe la un an, cand a mers singur. Pentru ca daca ieseam cu caruciorul, trebuia sa ocolesc o gramada, apoi sa merg 50m pe carosabil, cu copilu’n carucior, ca sa ajung la trecerea de pietoni sa pot traversa strada. Pentru ca in dreptul trecerii erau parcate masini printre care nu puteai sub nici o forma trece cu caruciorul.

Petru zice in postul ala ca masinile parcate brambura sunt vulnerabile in fatza unei chei (‘la figurat’).  Eu, in vremurile cand eram continuu afectata de combinatia “parcari lipsa+ bun simt, la fel”, ma gandeam sa-mi fac niste stickere. Cu 1-2 tipuri de mesaje dedicate (si delicate. exemplu: am trecut pe aici. de-mi lasai loc, treceam pe dincolo).  Un sticker nu-i chiar asa de rau ca o zgarietura de cheie (ca recunosc ca la cheie m-am gandit prima data pentru idiotul mentionat la punctul 1. si nu ‘la figurat’ :)) dar e  suficient de greu de dat jos … si daca tot trebuie sa ocolesti o masina ca sa poti merge mai departe, macar scoti si un beneficiu personal din ocolirea asta: cauti locul ideal pentru lipit mesajul :) 

Disclaimer: in acest post NU spun ca soferii sunt nesimtiti. Spun ca exista soferi nesimtiti (care probabil ca sunt egali ca proportie cu pietonii nesimtiti). Adevaratii soferi nesimtiti se recunosc dupa faptul ca vor reusi cumva sa parcheze in asa fel incat sa incomodeze pe cineva chiar si intr-o parcare goala - ei, pentru acesti oameni ma gandesc inca sa-mi fac stickerele. :)

Azi am fost la atelierul ‘strategii anti-rasiste’ din cadrul ladyfest-ului. 10-15 persoane (daca includem si strainii), vreo 2 ore de discutii care s-au invartit in jurul feminismului si a situatiei femeii rome. Discutiile- interesante si utile pentru mine, mai ales ca subiectul mi-era strain. Si cu atat mai relevante cu cat cateva participante erau de etnie roma.

Atunci cand am ajuns la partea cu modalitati de schimbare a situatiei femeii rome am aflat si eu (pentru prima data) de o …negresa :) celebra pentru activitatea ei de combatere a rasismului: damali ayo. Ce a facut-o celebra (parerea mea, dupa ce am frunzarit putin netul) este faptul ca poate face ‘activism’ cu umor (asa cum eu nu stiu sa fac :D).  Unii zic chiar ca ceea ce face ea e arta. Pe langa site-ul personal, mai are unul care se cheama ‘rent a negro’ (inchiriaza un negru).  Unde chiar asta poti sa faci. Contra cost, ca orice inchiriere. Negrul se poate inchiria cu ora, iar pretul sau final depinde de ce vrei sa faci cu el. Vrei ca negru’ sa spuna cuiva ca nu esti rasist? Asta-i scump! Te costa $1500. Vrei sa-i atingi parul? $25 per atingere. Vrei sa-i atingi pielea? $35 (tot per atingere). Vrei sa-ti confrunte rudele rasiste? $500 (per ruda). Negrul poate si sa calatoreasca, dar in acest caz trebuie luate in calcul si costurile aferente.

Eu as inchiria-o pe damali ayo, dar nu-mi permit. Si pentru ca presupun ca si altii dintre cititorii mei sunt in aceeasi situatie, iata, gratuit, un street performance de-al doamnei. E in engleza, dar nu trebuie sa stii engleza ca sa-l poti urmari (daca stii urmatoarele: dy cere bani pe strada de la albi, ca ‘reparation’ pentru negrii. Apoi, in partea 2 a filmului da banii stransi de la albi unor negrii, tot trecatori pe strada. Reactiile oamenilor, fie albi, fie negri, sunt incantatoare :))

Incepe maine.
Ce este?/pentru ce este? Va citez din brosura festivalului: organizam un ladyfest ca sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.

  LADYFEST BUCURESTI
  12-14 octombrie 2007
  “Whatever your fight, don’t be ladylike!”
   - arta si activism grassroots pe teme de gen
  [1 RON sugestie donatie in timpul zilei]
  [10 RON intrare la show-uri / 25 RON pass pentru tot festivalul]

Contine
*ateliere, actiuni, discutii, proiectii (care se intampla @H.arta, str Pictor Arthur Verona nr 19, intrare din bd Magheru)
*concerte&expo (care se intampla @punkoteca, str Atelierului nr 14, langa gara de nord)
*mars ‘take back the night’ (vineri, ora 18, plecare din piata constitutiei) … si altele.

Programul celor 3 zile poate fi luat de aici, descrierea evenimentelor din program de aici, iar noutatile, info suplimentare si eventualele modificari – de aici.
 

Stimati concetateni,
A fost o vreme cand nefumatorii erau oprimati. Cand dadea bine sa fumezi si tigarile erau ieftine (sau scumpe; indiferent care era nivelul aspiratiilor tale, puteai gasi tigara potrivita). Cand daca ai fi vrut sa respiri doar aer fara nicotina ar fi trebuit sa te izolezi de restul lumii. Pentru ca in fiecare casa exista macar un fumator care … fuma. Toate locurile publice presupuneau existenta fumului de tigara (si locurile publice cuprindeau si locurile de munca, locuri pe care n-a fost niciodata prea usor sa le eviti daca nu erai foarte norocos mostenitor, castigator la loto sau nu bifai o casatorie extrem de reusita din punct de vedere material).
(Chiar si) in acele vremuri unii fumatori intrebau inainte sa-si aprinda o tigara intr-un spatiu inchis ‘Te deranjeaza daca fumez?’ Eu eram printre ei. Dar daca primeam cumva raspunsul ‘da’, eram deconcertata (pentru ca raspunsul standard era ‘fumeaza linistita, nu-i nici o problema’ chiar si atunci cand erau copii mici prin preajma).

Acestea fiind conditiile este de inteles ca, la un moment dat, miscarea pentru apararea drepturilor nefumatorilor si pentru combaterea fumatului a prins aripi vehemente. Unii au ajuns chiar sa creada ca prin combaterea fumatului se intelege combaterea fumatorilor.

Ok. Intotdeauna o schimbare la asa scara larga s-a petrecut cu trecere dintr-o extrema in alta. Dar, in cazul oricarei schimbari, dupa … stabilizarea ei, vehementa se destrama.
(Isi da cineva seama unde vreau sa ajung?)

Acum tigarile costa o avere si contin mesaje explicite privind efectele adverse. Da prost (uneori chiar foarte prost) sa fumezi. Locurile de fumat, in loc sa fie insotite de aura de alta data, au ajuns sa exprime statutul de paria al fumatorului. In filme, daca cineva fumeaza, e indiciu clar ca-i personajul negativ, e omul rau si negru care va plati pana la sfarsitul filmului pentru pacatele sale si in locul caruia nimeni nu-si va dori sa fie.

In plus, nefumatorul are de partea sa ‘legea’ pe care o poate invoca oricand ca sa stinga o tigara aprinsa intr-un loc nepotrivit. .

Ei, acesta fiind prezentul, cu cine va mai certati? Acum, cand stii ca drepturile tale de nefumator exista, de ce mai sunteti inversunati? De ce va imaginati ca fumatul este varful de lance al raului pe acest pamant ? Si mai ales de credeti ca fumatorii sunt personificarea lui? (a raului, zic).

Sunt convinsa ca mai exista inca destui nefumatori care, impotriva vointei lor, sunt fumatori pasivi. Si mi-e usor sa inteleg de ce nefumatorul isi cere drepturile. Nu inteleg insa de ce unii nefumatori considera ca printre ‘drepturile’ lor se afla desfiintarea drepturilor mele. Eu fumez. Tu nu. Bravo tie! Dar afla te rog ca eu vreau sa fumez. Afla ca toate eforturile tale de a-mi explica cat de daunator e fumatul au ca efect faptul ca-mi mai aprind o tigara. De nervi. Afla ca eu sunt fericita ca fumez si ca si de-as fi altfel tot n-ar fi treaba ta. Mai afla ca mie mi s-ar parea firesc sa am parte de locuri ‘special amenajate’, bine aerisite, luminoase si curate in care sa pot fuma separat de tine. Pentru ca toate spatiile publice sunt facute si intretinute din banii mei exact in masura in care sunt facute/intretinute si din banii tai.
(Mentionez pentru eventualii extraterestrii care citesc aceste cuvinte ca ‘fumatul’ este legal in romania; tigarile se vand (tot legal) peste tot si pretul lor cuprinde si costuri suplimentare care (se zice ca) sunt folosite de stat pentru sanatatea mea si a altora .)

Dragii mei,
Vreau sa va informez pe aceasta cale ca exista cauze mai bune pentru care va puteti inrola. Va anunt ca principala voastra problema de sanatate, daca aer curat este ceea ce doriti, este poluarea data de masini, de fabrici si de uzine. Mi-as dori ca niste ‘oameni de stiinta’ sa compare nocivitatea aerului expirat simultan de 100 de fumatori acerbi cu cea a aerului(?) expirat de o singura masina, in aceeasi unitate de timp.

Sa nu-mi ziceti ca militatul impotriva poluarii e o cauza pierduta si in afara controlului unui simplu cetatean. Pentru ca tocmai asta o face ‘cauza’. Nu e rezolvata si nici rezolvabila in viitorul apropiat.

Fumatul, insa, nu mai este cauza. Asta e gata. S-a lamurit. Intelegeti?

(acesta este cel de-al treilea (si ultimul) articol din concursul bloggeri.ro. articolul poate fi votat (si comentat) aici.)

Este o campanie de comunicare* pe tema (absentei) padurilor, campanie care are blog.  Pe blog ‘se cauta’ 70-80 de persoane care sa planteze brazi intr-o zona ‘taiata ca-n codru’ din Romania, in octombrie.  Mergeti sa cititi. Poate ne vedem la plantat. Desi, daca e sa ma iau dupa numarul cunostintelor mele interesate de arboricola ‘transfuzie’, AMP va trebui sa gandeasca un drastic sistem de selectie a participantilor.
Imi doresc ca asa sa li se intample :)

*campanie de comunicare initiata de Agentia de Monitorizare a Presei (AMP) in parteneriat cu Asociatia pentru Coeziune Economica si Sociala (ACES), Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS) si Comitetul National Roman pentru Drepturile Copilului…. cu finatare Phare.

Dupa cum poate ati citit prin ziare sau ati vazut la stiri, instanta a hotarat ca distrigazul l-a discriminat pe DZ.

Context
Anul trecut, pe 14 iulie, Daniel Zavoian si Octav Popescu erau dati afara dintr-un sediu Distrigaz Sud SA intr-un fel spectaculos pe care l-am povestit pe larg aici.  Cum incidentul a fost generat de reactia unui angajat distrigaz fata de presupusa homosexualitate a celor 2 (plus ‘romanitatea’ (tot presupusa) a lui OP), si cum DZ si OP s-au aflat in acea situatie ca angajati ACCEPT, toate cele 3 parti (DZ, OP si accept) au depus cate o plangere la CNCD.
CNCDul are caderea de a efectua investigatii proprii in cazurile de discriminare si de a sanctiona actiunile catalogate a fi discriminatorii… Ca sa investigheze avea nevoie sa afle numele angajatilor reclamati ca ar fi discriminat; nume pe care le-a cerut de la distrigaz, si pe care distrigaz nu le-a dat. Distrigazul a informat insa CNCDul ca-si desfasoara propria ancheta interna in aceasta privinta, atat doar ca, dupa cum zice chiar distrigazul, ‘va rugam sa observati insa si contextul in care angajatii sus-mentionati* au raspuns intrebarilor angajatorului si anume, procesul complex de reorganizare si restructurare a Distrigaz Sud SA, care impune nu doar schimbari in structura si numarul angajatilor, dar si implementarea unor valor noi ale companiei’. …!!! Wow!  Deci- fara nume. Dar cu restructurare, reorganizare, implementare si cu valori noi. Emotionant! :)

Ancheta interna a distrigaz stabileste (in septembrie 2006) ca n-a fost discriminare. Si cum CNCDul nu parea sa progreseze cu investigatia sa, DZ a recurs in ianuarie 2007 si la cealalta cale prin care poti reactiona daca te simti discriminat: instanta.

Prezent
Luna aceasta instanta s-a pronuntat: a fost discriminare. 

Distrigaz declara intr-un comunicat de presa (citat din adevarul): “Totuşi, informaţiile aflate la dispoziţia noastră confirmă că, din cele cinci capete de cerere prezentate în instanţă, patru au fost respinse, iar valoarea despăgubirii cerute de reclamant nu a fost acceptată, suma fiind diminuată la 1.000 euro. Sentinţa nu este definitivă, urmând a fi contestată“.

Interpretare personala
Asa este cum spune distrigazul:), unele capete au fost respinse. Care erau ele?
- obligarea paratului (=distrigaz) sa ia masuri institutionale care sa previna incidente similare in viitor
- obligarea paratului sa includa in regulamentul de ordine interioara o prevedere prin care sa interzica orice comportament discriminatoriu in relatiile de munca si sa organizaeze un curs pentru angajati, in legatura cu nediscriminarea
- obligarea paratului la plata unei amenzi pentru intrarzieri in punerea in practica a celor de mai sus

Sa va zic ce inteleg eu ca spune Distrigaz in citatul anterior:
varianta 1: dracul nu-i asa de negru. La urma urmei instanta zice doar c-a fost discriminare, nu zice si ca ar trebui sa schimbam ceva. 
Sau (varianta 2): nu intelegem ce se intampla. Daca tot e discriminare ar fi trebuit acceptate si capetele celelalte. Vom face recurs pentru remedierea acestei inadvertente :)

In incheiere, va citez si un comentariu postat de Arhanghel la articolul pe aceasta tema publicat ieri de gandul:
Inteleg sa fi batjocorit fiindca esti homosexual si tigan dar ce ne facem atunci cand un simplu cetatean e tratat cu lipsa de respect de catre cei de la distrigaz?

Eu zic ca, macar pentru moment, nici distrigazul, nici arhanghelul nu inteleg.  Diferenta dintre distrigaz si arhanghel este insa ca distrigazul a avut la dispozitie un an in care sa se gandeasca la asta. Si ce folos?

* angajatii erau mai ‘sus mentionati’ astfel: ‘angajatii identificati a fi prezenti in biroul indicat de catre petitionari’. Ati inteles care angajati, nu?

Acum vreo saptamana, pe blogul meu a ajuns cineva care se intreba ‘cum arata un heterosexual?’.  Dupa inca 2-3 zile, probabil acelasi/aceeasi cineva, se intreba acelasi lucru, dar de data asta cu MAJUSCULE. M-am hotarat sa-i raspund, inainte sa apuce intrebe din nou (nici nu-mi dau seama ce-ar putea urma dupa majuscule).

Ma gandeam sa-i arat poza cuiva ~unanim cunoscut. Asa incat sa poata rememora cu usurinta figura pe care i-o pun la dispozitie, in cazul in care il apuca aceasi intrebare in viitor.  Poza unuia din presedintii tzarii noastre, de exemplu.  Si gata.  Dar … nu-i chiar asa simplu.  Ce stiu eu sigur despre orientarea lor sexuala? Nu stiu nimic.

Ce, vreti sa ziceti ca toti presedintii nostri au fost casatoriti? Si atunci e clar- sunt heterosexuali?
Imi pare rau daca spulber niste iluzii, dar cineva tot v-o va spune odata: unii oameni casatoriti nu-s heterosexuali. Ok, cei mai multi dintre ei or fi. Dar nu sunt toti. Unii casatoriti sunt bisexuali; poate chiar bisexuali casatoriti si fericiti. Sau nefericiti. Treaba lor.  Iar altii sunt homosexuali de-a binelea. De ce se casatoresc homosexualii (cu persoane de sex opus)? Presupun ca unii o fac din aceleasi motive din care si un heterosexual se poate casatori cu cineva pe care nu-l iubeste: din interes. Pentru bani, sau la presiunile familiei, sau ca sa faca si sa creasca 1-10 copii. Sau incercand sa se ‘vindece’.  Ma rog. Ce vreau sa zic e ca, desi este probabil ca toti presedintii nostri sa fi fost heterosexuali, eu n-am nici o garantie in directia asta. Nu-i pot arata cititorului meu conjunctural o poza de presedinte (sau orice alt cetatzean) casatorit, cu pretentia ca sigur i-am aratat un heterosexual 100%.

Sa caut o poza de barbat cu alura neanderthaliana? Nici asta nu-i o certitudine.  Am vazut gayi care aratau ca si cand abia au coborat din copac. Si invers. (adica: barbat metrosexual cu vorbire alintata, DAR fericit alaturi de consoarta de sex opus si, in consecinta, incadrabil la heterosexuali).  (cum femeile oricum nu conteaza :D, pe ele nu le mai includ in demersul didactic)

(…) N-o mai lungesc. Draga cititor conjunctural, iti multmesc pentru persistenta cu care m-ai intrebat. Tot gandindu-ma cum sa te lamuresc, m-am lamurit: Nu stiu. Habar n-am cum arata un heterosexual.

PS explicativ-simplist:
heterosexuali=majoritarii; barbatii atrasi de femei. si femeile atrase de barbati.
homosexuali=gayi, lesbiene; persoane atrase de oameni de acelasi sex.

PS2, pentru Catalin: e ultima data cand iti spun. se spune les-bi-e-ne, da? pentru ‘lesbience’ profa de romana ar trebui sa-ti scada nota, ca nu-i corect. :)

Am gasit urmatorul text scris ca si comentariu la un post de-al meu mai vechi. Pentru ca ar fi pacat de el sa ramana doar comentariu, iata-l in continuare, aproape integral. Sper ca autorul sa fie ok cu schimbarea de pozitie suferita de vorbele sale :)

Pentru ca sunt un gay mai …”putin tanar” (imi place eufemismul acesta) decat voi :)) si pentru ca aici a venit vorba si de orientare sexuala si de schizofrenie, as vrea sa va povestesc ceva adevarat si hazliu (din pacate) din viata mea. As zice tragi-comic:)

In “iepoca de aur”, evident ca toti psihiatrii (din Romania) spuneau ca homosexualitatea e o boala. De fapt nu chiar toti, mai erau unii si bine informati, dintre care insa unii erau oamenii politiei si securitatii. Nu am povestit niciodata adevarul despre acel timp; daca as face-o multi psihiatri care inca lucreaza ar baga-o pe maneca:). Oricum, m-am prezentat la un psihiatru in Bucuresti, dupa ce am terminat facultatea (nu dau acum numele) sa-i spun ca vreau sa ma “vindec” si sa alerg dupa femei, ca nu mai vreau sa fiu batut si umilit. A inceput prin a-mi da un tratament cu testosteron care ma facea sa gafai ca o catea in calduri pana si in metrouri, si sa ma frec pana si de “militienii” tineri:)…si am mai incasat cate una de la diversi.

Dar mi-a spus si ca trebuie si sa-mi dea o luna de concediu “medical”(tocmai intrasem in serviciu, dupa facultate) ca sa rezolvam problema. Pentru a fi legal, trebuia sa gaseasca si un diagnostic ca sa ma interneze trei zile (de atat avea nevoie ca sa-mi dea un concediu de o luna) asa ca va trebui sa accept sa stau in “salonul lui” printre tot felul de bolnavi mintali, inclusiv schizofreni.

Am acceptat si, infricosat de tot am adormit in prima noapte cam cu greu. La ora 1 noaptea, baiatul de langa mine , un schizofren de 19 ani care isi ura mama de moarte (specialitatea lor), m-a trezit cu un pocnet ingrozitor; am sarit ca ars. Isi luase scandurile de la pat (nenorocitul de salon avea paturi cu scanduri sub saltea!) si le trasnea de patul lui! Din fericire nu mi-a facut nimic! Ar fi mult de scris si de ras in legatura cu cele trei nopti, dar esentialul ce l-am invatat acolo a fost ca oricat de grava era boala fiecaruia, toti gemeau jalnic si rasuflau greu pana la ora 4:30 cand plecau medicii si asistentele din schimbul unu,(venind numai surori medicale in chimbul doi, ele nu prea calcau prin salon cu zilele) dupa care rasuflau usurati, normal, si “nebunii” incepeau sa joace sah si mai ales…table pana noaptea tarziu. De atunci stiu ca in toate “bolile mintale” exista si o buna doza de teatru.

Dupa cele trei zile si nopti de groaza, in sfarsit Marele Doctor (trecea drept o somitate in Bucuresti) si-a dezvaluit planul lui maretz si stiintific de transformare radicala a mea intr-un heterosexual focos sadea: sa o determine pe una din asistentele lui sa se culce cu mine!
Am ramas ca trasnit, pentru ca la asta nu ma gandisem, dar parca mi-a dat in cap cu propunerea asta, pentru ca biata fata mai era si lalaie, murdara tot timpul si ii mai si curgea tot timpul nasul…biata de ea! (fiind homosexual, s-ar putea sa mai si exagerez cate putin pe ici - pe colo; nu toti putem fi total neutri in aceasta privinta:)

Toata problema era acum in curtea mea: doctorul mi-a tinut o predica si m-a trimis acasa, in speranta ca nu voi fi chiar atat de greu de cap incat sa nu inteleg ca efortul fetei trebuia platit si inca bine, fiind un exercitiu medico-stiintifico-blablabla “la cerere”.

Dar el nu a inteles deloc sticlirea de bucurie din ochii mei care a aparut cand mi-am dat seama ca se intrevede scaparea de un asemena chin: o sa fac pe tampitul ca altfel …ma f..e biata urata! Credeam ca-mi va da din nou pastile si injectii; puteam inghiti pastilele oricat de amare ar fi fost, dar ceea ce-mi cerea el era mai rau decat cele mai amare dintre ele!
Evident, as fi platit oricat sa nu ma culc cu ea, nu invers!

Si asa au mai trecut cateva zile pana cand am primit telefonul fatidic de la fata: ca nu vrea sa se culce cu mine, pt ca are iubit! Desi intuiam ca s-a ales praful de tot tratamentul meu de heteeerrosexualizareeeee…., totusi am respirat usurat si mi-am continuat luna de “tratament” pe ici pe colo, si anume pe unde puteam gasi baieti draguti si bine dotati, chiar daca unii ma amenintau mereu ca ma parasc la politie. Unul dintre baieti, de o frumusetze de inger, poate ca vea 18 ani, poate ca nu…m-a amenintat odata serios intr-un cinematograf: ori imi sugi pula acum, si de azi incolo in fiecare zi, ori te torn la politie ca esti “din aia”…Mi-a fost frica si de una si de alta, asa ca am ratat ocazia!!! Dar mai tarziu cand am auzit care era idealul baietilor romani de atunci(”ori ma fac securist, ori fug in America”)am inteles in sfarsit validitatea dihotomiei adanci “ori Dumnezeu-ori Satana”, atat de raspandita in spatiul mioritic.

Nu am amintit diagnosticul -stabilit de comun acord cu medicul-: “syndrom dyscordant”. Cu ygrec. Eu as fi pus si cate 2 puncte pe fiecare ygrec, ca fetele tampite in jurnalele lor despre iubirea lor pentru Wally, Giony, sau Tony. L-am acceptat pentru aerul sau realist, pentru ca evident ca exista o mare discordantza intre ce voia societatea de la mine si ce aveam de oferit eu societatii:)))). Toti medicii cu care am avut de-a face erau grozavi la diagnostice, vorba unui baiat venit si el la tratament care tzipa pe hol: “mai baieti, nu va mai f..;.in c.. ca asta va face rau la diagnooostic!” Un alt diagnostic la moda era “tendinte Homosexuale”, scris total indescifrabil si cu un H cu niste bucle inventate care acopereau tot scrisul si faceau imposibila orice incercare de a citi cuvintele respective.

Oricum, imi intrase in cap ca e adevarat ce spun doctorii, ca sunt bolnav “mintal”, asa ca am urmarit foarte atent reactia colegilor mei dupa ce m-am intors din tratament la serviciu. Ma gandeam eu: daca sunt bolnav mintal, primii care isi vor da seama de asta vor fi cei care lucreaza cu mine!

A trebuit sa inventez pentru ei o alta poveste, asa ca m-am inspirat din boala de inima a mamei mele. Am gasit o reteta a ei pe care scria “Tahicardie” (boala de inima, cand bate inima prea repede) si am inventat o noua boala: “Tahicardie pe baza Nervoasa!” (Va jur ca totul e adevarat, nu inventez nimic acum! Pe astea le-am inventat atunci!) Trebuia sa explic de ce aveam concediul medical dat de la Neurologie-Psihiatrie si nu din alta parte si am socotit ca o boala cu un nume serios ca acesta, dar fara aluzie la nici o forma de nebunie, va tzine!

Nici acum nu ma pot stapani sa nu rad cand imi amintesc de fatza mea de mironositza cand am aparut la centrul de cercetari unde lucram:), si cum le-am spus cu pasiune despre boala mea. Toata lumea murea de curiozitate, evident, pentru ca poporul roman cum stim e curios, dar intrucatva discret (cine o crede si pe asta e mare:) Toate cucoanele m-au compatimit si eram fericit ca “ma cred”, pana cand colegul meu mai tanar si foarte chiulangiu Doru m-a luat deoparte si mi-a soptit: “Cu mine te rog sa lasi gargara! Spune exact ce spaga ai dat si care e doctorul ala, ca vreau si eu sa merg cu gagica o luna la munte!!!”

Am izbucnit atunci intr-o veselie fara leac, intr-un hohot de ras care nu se mai termina, pentru ca atunci am inteles eu pentru prima oara in viata ca desi sunt homosexual, totusi nu sunt “bolnav mintal”.

Ce sarbatorire a urmat, nu pot sa spun! M-au insotit baietii de la veceul din Piata natiunii, la veceul de la Inter si chiar pana la veceul din piata Romana!

Si atunci mi-am adus aminte ca fiecare om traieste in lumea lui: biata mama cand voia sa ma trimita undeva, imi dadea directiile incepand cu Biserica Sfanta Vineri, continuand cu Biserica Coltea si Stavropoleos, apoi unchiul meu Dorel, un betiv cu faima, imi dadea directii folosindu-se de restaurantul de la Inter, apoi “Pescarul” apoi de la “Ambasador”, iar eu am strabatut tot acel drum de la biserici la restaurante si veceuri pentru a ajunge in sfarsit in culmera fericirii acasa, topaind si jucand, strigand: Eu sunt homosexual dar nu sunt bolnav mintallll!!!
Am dovada!!!!!

(Anton-Stefan)