avizier personal

Astazi, 27 aprilie, incepand cu ora 15, Asociatia ACCEPT picheteaza sediul Ambasadei Republicii Moldova din Bucuresti (Aleea Alexandru nr 40, sector 1).

De ce?
-In semn de solidaritate fata de colegii de la Gender Doc, organizatie care sustine drepturile minoritatilor sexuale din Republica Moldova
-Pentru a condamna nerespectarea de catre autoritatile locale moldovenesti a unui drept fundamental – dreptul la organizarea si participarea la manifestatii publice.

Gender Doc nu a primit (nici in acest an) autorizatia Primariei Chisinau pentru a organiza o serie de manifestatii programate sa aiba loc intre 27-29 aprilie, in cadrul camapniei europene “Toti diferiti-Toti egali”, manifestatii dedicate telerantei si combaterii discriminarii.

Daca sunteti de acceasi parere cu noi, va astept la ambasada.

+(indiferent de parere)  va rog transmiteti mesajul mai departe, daca se poate inainte de ora 3 :)

Comunicatul de presa ACCEPT- aici.

PS: da, lucrez la ACCEPT.

LE: am pichetat. participanti: 9 oameni (cativa angajati, cativa voluntari/membri si presedinta Acceptului); +/- un curios care a luat un steguletz rainbow (si l-a pastrat si dupa ce i-a aflat semnificatia) si care a facut drumuri intre noi si presa; presa- un pic mai numeroasa decat participantii (i-am invitat sa ni se alature; n-au vrut ca erau ‘in interes de serviciu’); jandarmi (si ei ne-au surclasat numeric) politicosi si rezonabili. la intoarcere- off line-uri din partea unor prieteni care regretau ca i-am anuntat prea tarziu ca sa poata participa. 

si o poza

Si mai later edit- ce zic ziarele: Alexandra Olivotto, in Cotidianul si Toma Roman Jr, in Jurnalul National

Adica stau prin si pe langa casa mea. Analizez circumspecta unghere cu praf (inclusiv alea de a caror prezenta nu-s constienta in mod obisnuit). Si am neuronii ocupati cu stabilirea unor obiective realiste pentru astea trei zile, pe doua directii de actiune: curatzenie si miel.

************************ 

PS: Aiurea! stau de o ora pe blog incercand sa pun un canticel potrivit momentului. dar nu merge… habar n-am de ce. si cum pana la urma trebuie sa ma dedic totusi obligatiilor casnice, iata, va dau linkul in loc de canticel: Suede, Lazy

Am preluat de la Cristian Sutu un ‘personality disorder test’. De-a lungul timpului am mai incercat teste propuse de diverse persoane dar nici unul nu mi-a generat asa contradictorii trairi. :D.  Iata rezultatele mele:

Take Free Personality Disorder Test
personality tests by similarminds.com

Daca n-ati remarcat, acolo, la personalitatea schizotipala (sau cum i-o zice in ro), am punctat glorios.  M-a durut sufletul citind explicatiile pentru tipul asta de personalitate. In traducere aproximativa e ceva de felul: individul se simte neconfortabil in relatii apropiate, are perceptii sau ganduri distorsionate (!) si ciudatzenii de comportament. 

Aha. Deci asa se explica faptul ca ma simt traind intr-un univers alternativ. Oare se trateaza? Si daca se trateaza, dupa tratament o sa ajung ca restul oamenilor? Ca oamenii care-mi furnizeaza acum subiecte pentru blog? … N-ar fi chiar ok. Cred c-ar fi preferabil (totusi) sa ma fac ca-s normala. uFFF!  

Noroc c-am atentie distribuitiva si ganduri multiple care, chiar si asa distorsionate, sunt capabile sa mearga in paralel, mai multe. Ca in timp ce-mi elaboram strategia de mimat normalitatea, am prins cu vederea periferica inca 2 randuri din explicatii: personalitatea schizotipala e semn fie de gandire de rara originalitate, fie de nebunie de legat. Cum de legat n-a vrut sa ma lege nimeni (… ma rog, exceptand unele circumstante extrem de particulare), imi ramane varianta cealalta.  [Da, trebuia sa va subliniez originalitatea gandirii mele. Doar am punctat peste medie si la narcisism&histrionism :) ]

Ieri (duminica), a succombat o garnitura de la wc-ul personal. Am zis: hai sa iau partea buna a lucrurilor. O sa-mi intre instalatorul in casa, prilej minunat sa schimbe si chestia aia de la chiuveta care-i ruginita. [Acum un an un alt instalator mi-a pus… o ceva ce a ruginit in 2 zile. L-am cautat indelung (de cateva ori l-am si gasit) dar n-am reusit sa-l aduc inapoi sa schimbe ‘cevaul’.  Teoretic nu era un capat de tzara pentru ca, in ciuda ruginei care ma supara pe mine, chiuveta functiona la parametrii la care se cade sa functioneze o chiuveta.  Practic, ERA un capat de tzara pentru ca rugina ma enerva des, plus ca-mi strica feng shuiul din baie.]  

Pe instalatorul ala cu ruginitura il gasisem printr-un lung lant al slabiciunilor.  Am mai incercat sporadic sa gasesc altul in acelasi mod, dar se pare ca nimeni din jurul meu nu stie vreun instalator recomadabil. Asa ca acum am apelat la o firma de reparatii despre care nu stiam nimic, dar care se afla langa casa. Si, luni dimineata, a aparut instalatorul nou, in vizita de prospectare.  Omul a identificat cu usurinta garnitura cu probleme, iar eu, incurajata de acest prim succes, am indraznit sa-i spun: -         as vrea sa schimbati si ‘asta’ ruginita de la chiuveta.

-    A, pai nu pot sa va aduc decat tot una care rugineste.

-    Asta va zic. Nu vreau una care rugineste. Vreau una din inox.

 -    Pai nu sunt din inox. Sunt (cromate?…am uitat termenul tehnic, termen care insemna ca fierul ruginitor este acoperit cu un strat care ramane straluncind in timp)

-   Ok. Mi-e indiferent din ce-i facuta. Ce vreau eu e sa nu rugineasca.

-   Toate ruginesc.

-    Eu am mai vazut chiuvete… Care nu sunt ruginite. (ma privea neincrezator asa ca am plusat:) Haideti sa v-o arat pe chiuveta mea din bucatarie. Aia nu rugineste. Tot asa vreau.

-    N-am cum sa pun una care nu rugineste, cu dop.

-    Dop?!

-    Cu dop. Da. N-o sa puteti sa-i puneti dop.

-    … (nu-mi trebuia dop… dar parca totusi imi trebuia sa inteleg rationamentul)…De ce?!

-    Nu se poate. La modelul ala care nu rugineste, nu se poate. Vreti dop, nu?  

-    NU vreau dop. Vreau o chiuveta fara rugina.

 -    Nu se poate, ar trebui sa schimb tot.

-    ... schimbati tot. Ce trebuie sa schimbati?

-    Nu pot sa schimb tot. ca asta se cumpara de la brico sau de la pratiker si eu n-am cum sa cumpar de acolo.

 -    Scrieti-mi aici ce tre cumparat si pana va intoarceti rog pe cineva sa  sa dea o fuga sa cumpere.

-   Oricum n-o sa gaseasca cu dop.

 -  NU VREAU DOP (n-am tzipat. am vorbit raspicat, cu contact vizual continuu).

-   Pai va trebuie.

-    Nici acuma n-am dop. Nu-mi trebuie. Nu dopul ma supara. Ci ru-gi-na. Nu mai vreau rugina.

-    Pai, cum vreti dvs sa fac?

-    Vreau sa faceti cum vreti dvs ca sa schimbati asta ruginita cu una care nu rugineste. 

In conditii normale as fi dovedit mai bune abilitati de comunicare (si poate chiar niste rudimente de abilitati de negociere), dar acum eram presata de timp. Trebuia sa ajung la banca sa iau un extras de cont si sa-l trimit prin fax inainte de pranz, cand ma anuntzase orangeul ca-mi taie telefonul daca nu ajunge la ei confirmarea ca fu platita ultima factura. (Factura care a fost platita cu muuult timp in urma, de la un ATM, in acelasi fel in care o platisem fara probleme alta data. La o saptamana dupa ce-am platit-o am aruncat fluturasul doveditor; la o zi dupa aruncare, m-a sunat orangeul sa ma invite sa platesc. Si am ajuns impreuna la concluzia ca, odata ce la ei plata nu era inregistrata si eu aruncasem fluturasul, se cadea sa merg la BancPost, sa iau extrasul si sa li-l trimit prin fax.)  Asa. Conving instalatorul si plec la banca.  

Eliberata in mod multumitor de instalator si inocenta, m-am dus la BP imaginandu-mi ca voi intra, voi sta la o coada de 5 minute, voi cere extrasul, voi primi extrasul si voi parasi banca. In realitate am intrat in banca la ora 10, am cerut extrasul de cont si am iesit la 12. (Nu pentru ca am vrut eu sa stau acolo.)  

Teoretic, totul e bine, pentru ca asa (cu bine) s-a terminat. Am trimis faxul inainte sa-mi taie orangeul telefonul, sedinta la care ar fi trebuit sa fiu (la job) in orele cat am interactionat cu instalatorul si banca s-a amanat (din motive independente de mine), iar chestia aia ruginita a fost schimbata (mi s-a transmis prin telefon).  Totusi, daca vreunul din cititorii mei face spiritism, as vrea sa-l rog sa-l contacteze pe batranul Will, sa-i zica ca nu-i adevarat.   Uneori, desi ‘totul’ se termina cu bine, e rau.

Unde e Bucharest Republic? Unde-s jaunetom, trecatorul, radiocap si haruki? 

Stie cineva? 

Pentru cine nu intelege: la http://jaunetom.wordpress.com exista pana mai ieri-alaltaieri un blog colectiv, al carui nume nu mi-a fost niciodata clar. In header scria si city limits (intr-o parte), si bucharest republic (intr-alta).  Oricum s-ar fi chemat, acum nu mai este. E prima data cand un blog mi-a disparut din fata ochilor. Pur si simplu. Fara preaviz. 

Bloguri mutate, neglijate, abandonate am mai vazut. Posturile vechi insa ramaneau acolo, puteai chiar comenta ‘in pustiu’ daca asta-ti oferea satisfactii. Puteai invoca autorul absent: intoarce-te! 

Am pomenit si bloguri a caror inchidere e anuntata din timp, asa incat cititorii sa aiba ocazia sa zica hai, nu te termina, hai nu te inchide, hai mai scrie te ro-oo-og!  Stiu si bloguri intrate in stand by, cu singura pagina disponibila continand anunturi de tipul ‘blog in curs de restructurare’.  Chiar daca adevarata restructurare nu se mai intampla, despartirea parca nu e asa traumatica. 

Si d-aia zic: ar trebui sa existe o regula universal respectata care sa protejeze drepturile si trairile cititorului de blog. Cata vreme un blog are un numar de cititori mai mare sau egal cu 1 (unde 1 e diferit de autor), autorul sa fie obligat sa zica ‘la inchidere’ ceva, orice. Fie si ‘acest blog s-a terminat’.

********************

LE: City Limits s-a intors la locul lui, neschimbat, netulburat si in mod la fel de inexplicabil [:P] cum a disparut. As putea modifica titlul postului acum: Intoarcerea fiului ratacitor … sau Totul e bine cand se termina cu bine. :)

*******************

LE2: CL a disparut de la locul lui, la fel de inexplicabil cum ziceam in LEul anterior :) ca aparuse :)… Iata link de clarificare pentru cei care ajung la mine cautand City Limits.

Frumusetea e ceva ce nu se cade a fi povestit… trebuie vazuta personal. Poti cel mult, si asta doar in rare si fericite cazuri, sa manufacturezi o noua frumusete, inspirat de frumusetea care ti-a fost punct de plecare.  Eu n-as putea decat sa disec, sa explic… dar ‘farmecul’ care mi-a generat analiza mi-ar scapa printre degete. Din cauza asta declaram odata ca despre lucrurile foarte frumoase eu nu pot scrie.

… … … … 

Oblia nu vrea ‘publicitate’. Nu-si trece linkul blogului atunci cand comenteaza… nu comenteaza decat pe blogurile care reusesc sa si-o imprieteneasca. Dorintele ei conteaza pentru mine. 

… … …

Cu toate astea nu pot sa nu spun: scriiturile obliei sunt f r u m o a s e. Iar ultima este atat de frumoasa incat, daca as fi scris-o eu, si daca scopul scrierilor mele ar fi fost sa ajung sa fabric frumusete, aici ar fi fost sfarsitul productiilor mele literare.  Pentru ca mi-as fi atins scopul :). 

Draga Oblia, imi cer iertare pentru ca-ti adresez public vorbe absolute, probabil indecent de absolute pentru standardele tale.  Am vrut intr-o prima faza sa-ti cer voie sa fac asta :)… Dar dup-aia mi-am adus aminte ca blogul meu e ‘fara obligatii’ si scriu pe el ce vreau:). 

Asadar, doamnelor si domnilor, mergeti si cititi postul din cauza caruia am ajuns acum sa scriu.

Pentru ca am prea mult de lucru, pentru ca nu am cum sa ma descurc, pentru ca si de-as munci non-stop tot n-as avea cum termina ce-am de facut, pentru ca am obosit la cap… m-am oprit. Si mi-am lasat creierii sa produca ganduri inutile, ca de d-alea centrate pe rezultate m-am saturat.  

Context: Sefa mea (la randu-i prea muncita) zice (o data la 2 zile): ‘ca sa ma descurc in perioada asta ar trebui sa ma clonez’. 

Ei, mie la oboseala imaginatia imi zburda. Astfel:

Simpla clonare nu ar rezolva acum problema … De ne-am clona noi toti cei care avem urgenta nevoie de ajutor pe care doar noi ni-l putem oferi (fara instruire suplimentara sau alte alea) am ajunge in nedorita situatie de a ne pricopsi cu o responsabilitate in plus, exact acum cand suntem in criza de timp (peste toate, cineva ar trebui sa se ocupe si de cresha; ca ne-ar trebui o cresha pentru clone, nu?…).

 Deci clonarea traditionala pica. 

Ramane clonarea raeliana. La raelieni clona are direct o varsta majora si ai optiunea de a transfera clonei toata experienta si toate informatiile detinute de original. Aici insa ramane problema ca extraterestrii (cei care au tehnologia pentru clonare) par sa fie dispusi sa te cloneze doar inainte sa faci Marele Pas (cand stai sa mori, adica). Sa zicem c-ar fi cat de cat ok… O irina de 18 ani cu mintea mea d-acum si venita ca din concediu poate s-ar descurca mai bine (… e discutabil. Ca daca vine cu starea de dupa concediu are nevoie de o saptamana ca sa-si intre in mana).  Dar mie (si cred ca si shefei, si colegilor) imi (ne) trebuie clone care sa munceasca in cot la cot CU noi. Inlocuitori unici, fie ei si proaspeti, n-ar rezolva problema. 

Ok. Sa zicem ca pentru o cauza nobila, renunt la unul din proiectele pe care le am de scris si scriu in schimb un proiect prin care sa conving extraterestrii de necesitatea abrogarii prevederii care nu lasa ca o clona sa functioneze in paralel cu un original (sau cu o clona de generatie mai veche). Si-i conving. Si ne cloneaza. Cate 2 clone de persoana, just in case. 

Sefa mea clonata cred c-ar fi ok. Are loc suficient in birou pentru 3 persoane si, oricum, ea are destule intalniri de lucru, conferinte, seminarii in afara organizatiei… daca ar fi in 3 exemplare cred ca tot doar cu unul pe zi ne-am intalni. 

Noi, ceilalti, clonati… ei bine, aici incepe cosmarul.

In primul rand eu nu vreau sa ma intalnesc cu mine pe aici, prin organizatie. (si cum clona ar veni cu firea mea, sunt convinsa ca nici ea nu si-ar dori asta). Cum ar fi sa ma duc sa-mi iau o cafea si sa n-am loc de mine? (care, presupun, ca as (ar) vrea o cafea in aceeasi clipa).  Sau: ma duc sa fumez (la locul de fumat, desigur). La noi, la locul de fumat, se munceste uneori dar, in principiu, se fumeaza si se socializeaza. Asadar merg la locul de fumat cu totzi neuroni folositori jobului odihnindu-se si cu catziva dintre neuronii reponsabili cu conversatia in stare de functionare. La fumat, gasesc pe cei 3 CG (colegu’ din departamentul financiar+ 2 clone ale lui) privind unitar, fiecare in hartiile proprii. Ma ignora. Toti trei! (ca doar sunt la fel).

- Vorbeste cu mine! (zic eu autoritara). Ca d-aia avem loc de fumat, sa avem unde schimba o vorba prietenoasa sau nu cu colegii. (vorbesc la singular pentru ca ma adresez tuturor si oricui; oricum nu exista diferente intre ei)

- tocmai am vorbit cu irina. A plecat acum 2 minute. Am de lucru. (mi-ar raspunde impasibil(i) unul dintre ei sau totzi in cor). 

Nu, multzumesc.  Hai ca ma intorc la ale mele.

PS: textul de mai sus are rol de mesaj explicativ; explica de ce n-am scris mai nimic in aceasta saptamana si de ce (probabil) nu voi scrie nimic nici saptamana viitoare.

Am fost invitata de oblia sa ma exprim in legatura cu urmatoarele chestiuni:

1. principala mea trasatura: umorul (daca sensul ‘trasaturii’ e concret: zambetul)

2&3. Calitatea pe care doresc sa o intalnesc la un barbat&la o femeie: inteligenta grefata pe bunatate (bunatatea altoita cu inteligenta?)

4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei: … sufletul (lor, al fiecaruia) 

5. Principalul meu defect: traiesc intr-o lume paralela. Bonus: lenea.

6. Indeletnicirea mea preferata: scrisul; vorbitul/tacutul cu 1-2 prieteni (actuali sau potentiali)(eventual intr-o cafenea cu vedere la strada) (miros de scortisoara)

7. Fericirea pe care mi-o visez: … e … absoluta. Fiind absoluta, nu-i conditionata de ceva anume. Mi-e greu sa explic, asa ca o sa va rog sa ma credeti pe cuvant. Am avut parte pana acum de ceva fericire absoluta (varianta demo, prespun; ca a fost limitata in timp)… si tot dintr-asta absoluta (fie si demo) visez.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: sar peste primele 10 (sau 101?) locuri, la care nu vreau nici macar sa ma gandesc. Cea mai mare nenorocire pe care pot s-o spun ar fi sa traiesc printre lucruri 100% urate.  (dar e greu sa-mi imaginez ca asta s-ar putea intampla. Ex: acum locuiesc intr-un bloc urat, care are insa la intrare un copac in care e ‘ascuns’ un stalp de iluminat. De fiecare data cand ajung seara acasa nu vad blocul, ci ma bucur de cat de frumos e copacul :))

9. Locul unde as vrea sa traiesc: … n-am curaj sa va spun :D… e bucurestiul. Mi-ar placea sa petrec timp (mult) si in alte locuri (cu mare, soare, liniste). … Mi-e dor de Thailanda.  Dar sunt foarte ok cu traitul in Bucuresti.

10. Culoarea mea preferata: verde, albastru, violet (toate 3 in variante inchise), galben luminos, cald.

11. Floarea care-mi place: magnolia, narcisele … multe

12. Pasarea mea preferata: pinguinul, corbul, albatrosul

13. Prozatorii mei preferati: Kafka, Louis de Bernieres, Hesse, M Yourcenar, Murakami, Adriana Bittel… Rushdie (cateodata)…HP Bengescu (mai nou am descoperit ca-mi place sa citesc femei care scriu ca femei… asa ca o trec si Simona Popescu din care am citit intamplator Exuvii)

14. Poeti mei preferati: … n-am. N-am mai citit poezie in ultimii 10 ani. Cand citeam: Blaga.

15. Eroii mei preferati din literatura: n-am

16. Eroinele mele preferate din literatura: Mary Poppins

17. Compozitorii mei preferati: Mozart, Bach, Rahmaninov, Ceaikovski, (raspunsul asta e asa, pentru conformitate… pentru ca am bucatzele preferate de la nenumarati compozitori si de la toti am ascultat si … alte bucatzele pe care n-o sa le re-ascult; +ca interpretarea conteaza).

18. Pictorii mei preferati: Van Gogh, Matisse, Klimt, Kandinski… si multi altii. Nu obisnuiesc sa-i cultiv, dar pentru mine ‘frumusetea’ e valoare fundamentala asa ca arta conteaza (sau, vorba lui Exarhu: face diferenta:P).

19. Eroii preferati din viata reala: sunt multi cei pe care-i admir dar nu-s modelul de om care sa functioneze pe baza de … modele constient alese. Nu vreau sa zic ca ‘eroi’ nu exista (fie ei din viata reala, mitologie sau literatura) ci doar ca eu n-am repere de acest tip, functionez in alt … referential :D

20. ce urasc cel mai mult: … ma indepartez spontan de cei care se mint constant pe ei insisi.

21. calitatea pe care as vrea s-o am din nastere: curajul

22. cum as vrea sa mor: linistita

23. greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta: cele ale copiilor. Si cele facute din frica :)

24. deviza mea: nimeni nu-i perfect (prietenii stiu de ce :)) 

Oblia a adaugat inca 3 puncte: ganditori, mit si atleti preferati.

Ganditori: Jung (cred ca ea voia filozofi… dar d-astia n-am).

 Mit (mai degraba personaj mitologic preferat): Medusa, intr-o varianta cosmetizata (in sensul ca mi-ar fi placut sa fie si frumoasa; dar e ok si asa cum e ea). (Peste toate am o fantezie personala legata de par care tot la M ma duce: mi-ar placea sa am parul fie albastru, fie … serpi. Nu veninosi, ci temperamentali, vii si expresivi… care sa-si modifice armonios&non stop … posturile… daca s-ar putea in concordanta cu starea mea de spirit :))). Atleti preferati n-am. 

Mai departe, duc chestionarul catre: Diana, de_ce si cu voia dvs, ultimul pe lista- painkiller.  

PS pentru oblia: n-am copiat de la tine la 21 si 23!!… si nici nu am fost influentzata de raspunsurile tale! Vazusem chestionarul de cateva zile si astea au fost printre intrebarile la care am stiut spontan raspunsul meu, si fara dubii :)   

Mi-as face un ceai d-ala cu ginkgo-biloba, care ‘maintains you the clever mind’. Mi l-au facut cadou colegii si inca nu m-am lamurit daca mi l-au dat sa ma apere de Alzheimer (care poate’si imagineaza ei ca ma paste) sau pentru ca sunt ‘singura al carui creier merita pastrat’ (cum a sunat declaratia oficiala, la inmanare).  Mi l-as face pentru ca are aroma de scortisoara, dar nu mi-l fac ca mi-e teama sa nu-mi pastreze creierul asta de acum, care sigur nu e ala destept.

As scrie ceva constructiv, mobilizator, reformator de lumi nedrepte … dar n-am ganduri. Am creierul (ma intorc tot la el, ca ma doare) de parc-ar fi din halva (de susan, fara cacao): imbacsit, cam greutz, destul de compact, dar gata sa se faramitzeze si sa umple camera de pete uleioase, daca-l bruschez.

As putea sa ma supar si sa trimit o contestatie la biroul pentru protectia influentatilor de stele, fiindca, via medeea, am aflat ca gemenii azi se simt unici, frumosi, destepti si in centrul atentiei. Probabil ca dintr-o eroare de sistem mie mi-au trimis vibratiile pentru berbeci sau mai stiu eu cine.

Dar nu ma supar si nu reclam. Pentru ca analogii d-astea cu halva ma pocnesc atat de rar, atat de rar…

Deci nu ma supar. Dar habar n-am ce altceva as putea sa fac.

Nu ma indoiesc ca si voi, cei care mai verificati statisticile prin Site Meter, ati remarcat deja unul din noile lor bannere: Your Blog’s A Money Maker. 

Intrebarea mea (catre cei care au la randu-le blog deconspirat de sitemeter&asociatii) este daca voi aveti idee unde pune blogul vostru banii aia pe care-i face.  Imagineaza-ti sitemeter draga, nu numai ca n-am vazut nici un banut (fie el de rol/ron sau alta unitate monetara), dar n-aveam nici macar urma de indicii despre preocuparile blogului meu in domeniul facerii banilor.  (Deci d-asta mi-erai?!)    

Draga blogule, te rog frumos sa te potolesti si, cu resemnarea caracteristica baladelor poporului in a carui limba te scriu, sa stai in banca ta.  Da?   

Apoi, draga sitemeter, pe bannerul ala n-am dat click; te asigur ca as da in schimb click pe altele, de exemplu:

-cum sa traiesti fara bani (vreau sa zic ‘in afara banilor’, nu cum sa traiesti din radacini si scoarta de copac atunci cand n-ai bani de supermarket)

-cum sa convingi ruda bogata a altcuiva (ca eu n-am) sa-ti plateasca o renta tot restul vietii.

 - cum sa castigi de 3 ori mai bine din jobul actual (asta asa, ca ultima optiune; daca primele doua chiar nu merg). 

Deci, da. Astea m-ar interesa.