avizier personal

Sunt foarte incantata sa va prezint noul header al avizierului:)

 E facut de lucsien in conformitate cu cerintele sufletului meu, dupa o tema mai veche (tot de-a lui).

Dar… am o problema tehnica pentru rezolvarea careia cer ajutor acum. Vedeti voi, acolo in header, butoanele alea (sau ce-or fi) care nu se mai vad? Unde scrie si se vede acum “blog”; acolo mai scrie si ‘calin’, de exemplu, dar nu se mai vede decat daca ajungeti cu cursorul in dreptul textului. Ei, as vrea sa se vada tot timpul.  Stie cineva cum se face? sau stie cineva ca nu se poate face? multumiri celor care vor si pot sa ma lamureasca.

Astazi, 13 octombrie 2007, blogul meu implineste un an. Cu aceasta ocazie, ma felicit:).  E unul din putinele proiecte personale care au durat atat de mult.  Si care a fost atat de … inspirat :).
Am facut o retrospectiva destul de cuprinzatoare a activitatii mele bloggeristice, multumita concursului de pe blogger.ro, la care, prima tema de concurs era ceva de felul ‘blogul in viata mea’. Mi-am dat seama ca motivata de o … obligatie, as avea sanse mai mari sa-mi gasesc timpul necesar pentru a ma uita cum se cuvine in urma. M-am uitat; rezultatul privirii e aici :).

Blogul in cifre, uitatandu-ma la ce a inregistrat wordpressul:
***113 articole (ceea ce ar insemna o medie de 2 posturi pe saptamana. de ce aveam impresia ca am scris mult mai rar?)
***~12 comentarii pe articol
***umpic peste 50 000 de ‘views’ (orice ar insemna asta:))

As vrea sa multumesc cititorilor-tacuti si cititorilor-comentatori, dar mi-e teama ca o sa priviti multumirile drept oportuniste. Asa ca nu va multumesc in scris. Dar va asigur ca daca n-as vedea ca au existat cititori chiar si atunci cand eu am stat departe de net, n-as mai scrie nici cand as fi aproape. :) (plus ca (am spus-o si o s-o mai spun) uneori comentariile sunt mult mai bune/utile decat articolele de plecare). Hai, ca nu pot sa nu zic: multumesc! :)

Incepe maine.
Ce este?/pentru ce este? Va citez din brosura festivalului: organizam un ladyfest ca sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.

  LADYFEST BUCURESTI
  12-14 octombrie 2007
  “Whatever your fight, don’t be ladylike!”
   - arta si activism grassroots pe teme de gen
  [1 RON sugestie donatie in timpul zilei]
  [10 RON intrare la show-uri / 25 RON pass pentru tot festivalul]

Contine
*ateliere, actiuni, discutii, proiectii (care se intampla @H.arta, str Pictor Arthur Verona nr 19, intrare din bd Magheru)
*concerte&expo (care se intampla @punkoteca, str Atelierului nr 14, langa gara de nord)
*mars ‘take back the night’ (vineri, ora 18, plecare din piata constitutiei) … si altele.

Programul celor 3 zile poate fi luat de aici, descrierea evenimentelor din program de aici, iar noutatile, info suplimentare si eventualele modificari – de aici.
 

Stimati concetateni,
A fost o vreme cand nefumatorii erau oprimati. Cand dadea bine sa fumezi si tigarile erau ieftine (sau scumpe; indiferent care era nivelul aspiratiilor tale, puteai gasi tigara potrivita). Cand daca ai fi vrut sa respiri doar aer fara nicotina ar fi trebuit sa te izolezi de restul lumii. Pentru ca in fiecare casa exista macar un fumator care … fuma. Toate locurile publice presupuneau existenta fumului de tigara (si locurile publice cuprindeau si locurile de munca, locuri pe care n-a fost niciodata prea usor sa le eviti daca nu erai foarte norocos mostenitor, castigator la loto sau nu bifai o casatorie extrem de reusita din punct de vedere material).
(Chiar si) in acele vremuri unii fumatori intrebau inainte sa-si aprinda o tigara intr-un spatiu inchis ‘Te deranjeaza daca fumez?’ Eu eram printre ei. Dar daca primeam cumva raspunsul ‘da’, eram deconcertata (pentru ca raspunsul standard era ‘fumeaza linistita, nu-i nici o problema’ chiar si atunci cand erau copii mici prin preajma).

Acestea fiind conditiile este de inteles ca, la un moment dat, miscarea pentru apararea drepturilor nefumatorilor si pentru combaterea fumatului a prins aripi vehemente. Unii au ajuns chiar sa creada ca prin combaterea fumatului se intelege combaterea fumatorilor.

Ok. Intotdeauna o schimbare la asa scara larga s-a petrecut cu trecere dintr-o extrema in alta. Dar, in cazul oricarei schimbari, dupa … stabilizarea ei, vehementa se destrama.
(Isi da cineva seama unde vreau sa ajung?)

Acum tigarile costa o avere si contin mesaje explicite privind efectele adverse. Da prost (uneori chiar foarte prost) sa fumezi. Locurile de fumat, in loc sa fie insotite de aura de alta data, au ajuns sa exprime statutul de paria al fumatorului. In filme, daca cineva fumeaza, e indiciu clar ca-i personajul negativ, e omul rau si negru care va plati pana la sfarsitul filmului pentru pacatele sale si in locul caruia nimeni nu-si va dori sa fie.

In plus, nefumatorul are de partea sa ‘legea’ pe care o poate invoca oricand ca sa stinga o tigara aprinsa intr-un loc nepotrivit. .

Ei, acesta fiind prezentul, cu cine va mai certati? Acum, cand stii ca drepturile tale de nefumator exista, de ce mai sunteti inversunati? De ce va imaginati ca fumatul este varful de lance al raului pe acest pamant ? Si mai ales de credeti ca fumatorii sunt personificarea lui? (a raului, zic).

Sunt convinsa ca mai exista inca destui nefumatori care, impotriva vointei lor, sunt fumatori pasivi. Si mi-e usor sa inteleg de ce nefumatorul isi cere drepturile. Nu inteleg insa de ce unii nefumatori considera ca printre ‘drepturile’ lor se afla desfiintarea drepturilor mele. Eu fumez. Tu nu. Bravo tie! Dar afla te rog ca eu vreau sa fumez. Afla ca toate eforturile tale de a-mi explica cat de daunator e fumatul au ca efect faptul ca-mi mai aprind o tigara. De nervi. Afla ca eu sunt fericita ca fumez si ca si de-as fi altfel tot n-ar fi treaba ta. Mai afla ca mie mi s-ar parea firesc sa am parte de locuri ‘special amenajate’, bine aerisite, luminoase si curate in care sa pot fuma separat de tine. Pentru ca toate spatiile publice sunt facute si intretinute din banii mei exact in masura in care sunt facute/intretinute si din banii tai.
(Mentionez pentru eventualii extraterestrii care citesc aceste cuvinte ca ‘fumatul’ este legal in romania; tigarile se vand (tot legal) peste tot si pretul lor cuprinde si costuri suplimentare care (se zice ca) sunt folosite de stat pentru sanatatea mea si a altora .)

Dragii mei,
Vreau sa va informez pe aceasta cale ca exista cauze mai bune pentru care va puteti inrola. Va anunt ca principala voastra problema de sanatate, daca aer curat este ceea ce doriti, este poluarea data de masini, de fabrici si de uzine. Mi-as dori ca niste ‘oameni de stiinta’ sa compare nocivitatea aerului expirat simultan de 100 de fumatori acerbi cu cea a aerului(?) expirat de o singura masina, in aceeasi unitate de timp.

Sa nu-mi ziceti ca militatul impotriva poluarii e o cauza pierduta si in afara controlului unui simplu cetatean. Pentru ca tocmai asta o face ‘cauza’. Nu e rezolvata si nici rezolvabila in viitorul apropiat.

Fumatul, insa, nu mai este cauza. Asta e gata. S-a lamurit. Intelegeti?

(acesta este cel de-al treilea (si ultimul) articol din concursul bloggeri.ro. articolul poate fi votat (si comentat) aici.)

1. Vrei ploaie? Vineee! A descoperit cum colegul meu DZ, in versiunea online a anuntul telefonic, la sectiunea afaceri. Se rezolva cu 10 mii euro trimisi la Reghin +/- costul unui sms in care zici UNDE vrei sa ploaie:

2. Asta e o veste buna pentru mine. Pentru ca irina, tiza  mea de la rulmentul ro, imi zice cum sa-mi descopar adevaratul potential:

PS: va rog sa nu abuzati si sa ma coplesiti cu sugestii pe adresa mea de job. n-am mai facut efortul s-o ascund, ca oricum e publica :)

Ieri seara/noapte m-am urcat intr-un autobuz si m-am asezat pe primul scaun liber (erau mai multe locuri neocupate). Alaturi statea un barbat care era umpic imprastiat si peste locul meu. Ne-constient, ma asteptam sa se restranga in clipa cand m-am asezat. Nu s-a restrans, asa ca m-am uitat la el, sa vad ‘cine’ era acest om: omul nesimtit, omul cu spatiu personal inexistent sau omul absent. (ca omul foarte gras, nu era).
Am inlemnit. Pentru ca am vazut omul-personaj de film ieftin, ala care este banuit de toata lumea a fi criminalul in serie.  Avea o rana pe fatza, un fel de zgarietura lunga si adanca, inca necicatrizata (adica cu ‘coaja’ incomplet formata, pe langa care se vedea un rosu inchis, de sange mai proaspat). Si avea ochii pierduti sub arcade pronuntate, cu o privire abrutizata si rea. Dupa cum spuneam si mai sus: de criminal in serie, in faza fioroasa.

Acuma, eu cu mintea mea de femeie simpla si cliseistic ganditoare am si vazut, in fractiuni de secunda, scenariul cel sumbru: ‘rau facatorul’ de langa mine isi stabilise ca prima persoana care se aseaza langa el va fi urmatoarea lui victima. … ma rog, as putea detalia un pic, dar va scutesc. Va spun doar ca in copilarie eram mitomana si-s inca foarte buna la construit tenta de credibil in cele mai absurde si creative scenarii :).

Asa.  Peste cateva clipe, in timp ce eu redeveneam o fiintza capabila sa rationeze decent, omul se intoarce spre mine si intreaba (tot fioros):
- asta merge in Pantelimon?
- nu, intoarce la Rosseti, raspund eu cu intonatie rezonabila.
Ce s-a intamplat a fost … metamorfoza!!  Si anume metamorfoza ‘criminalului’ in copil de 4 ani, proaspat pierdut de parinti:
- Nu merge in pantelimon? (privire albastra, dezorientat-rugatoare, in care parca vedeam nascandu-se lacrimi de disperata exasperare) (ei, exagerez putin, n-a inceput sa planga).
- nu.

S-a ridicat nesigur, a calcat stramb unul din cei 5 pasi pe care ii avea de facut pana la usa, si a coborat la prima.

LE3: fotografii de la mars, in adevarulonline,  hotnews, jurnalul national, curat|murdar, hurdis. (daca stiti alte galerii foto decat cele de aici (+gramo, link la sfarsitul textului) - lasati si aici linkul. merci :))

******************************
M-am intors de la mars. La 5, ora oficiala de plecare, erau vreo 30-40 de persoane si ploua, ploua, ploua.

Pana la urma eu zic ca s-au strans 200 de participanti (fara presa). Altii zic c-au fost mai multi; prietenul meu homofob (venit din partea presei) a numarat pana la 150. Altfel, a fost usor mai colorat decat anul trecut, multumita sepcilor, baloanelor si, cat a plouat, umbrelelor. Ce s-a intamplat pe margine, n-am vazut din cauza jandarmilor si a masinilor blindate care ne-au afumat bine in zona pietei unirii (unde am inteles ca si cei care au aruncat cu pietre de caldaram in restul publicului si in fortele de ordine (ca pana la noi n-aveau cum ajunge) au fost afumati bine cu gaze lacrimogene (jurnalistul prieten si homofob pe care-l mentionam mai sus, sustine ca inca plange din acest motiv). Ouale aruncate din balcoane nu m-au nimerit nici pe mine, nici pe altcineva din apropierea mea, desi mi s-au parut mai multe decat anul trecut.

Partile bune:
M-am intalnit cu gramosii :) pentru prima data in viata mea reala. (in poza de mai jos gramo-el e cel cu hanoracul gri, gramo-ea cu bluza alba).

Marsul de anul acesta s-a nimerit sa fie de ziua mea. Ei bine, de ziua mea, m-am simtit vedeta :). Nu stiu daca din cauza shalului indian in culorile curcubeului (capatat de la dna directoare, ca tremuram de frig dupa ce ma plouase in prima jumatate de ora), a palariei, coditzelor, umbrelei sau din cauza ca m-am nimerit in … deschiderea steagului rainbow adus de participantii germani… ma rog, indiferent de motiv, mi-am trait momentul de glorie. Dupa ce in anii anteriori nu ma baga nimeni de la presa in seama (arat comun, nici o televiziune nu ar putea ilustra un mars gay cu imaginea mea:)), acum ma pozau si oamenii cu telefoane mobile (pe langa operatori si fotoreporteri) :). Nu tin la publicitate, dar in 2005, desi am fost pe langa toate persoanele extensiv prezentate de media, ajunsesem sa ma intreb daca chiar am participat. De aparut, nu apream nicaieri. Nici chiar in filmul de 30 de min facut de Accept la acel mars, eu nu am reusit sa ma identific (nici macar o data).

Iata poze proaste, facute de mine cu mana stanga, ca cu dreapta tineam de steag. Poze mai bune, saptamana viitoare, pe site-ul accept (facute de altii).

LE: la gramo gasiti mai multe info + poze.

LE2: pana la urma mi-am dat seama din ce motiv acest mars mi-a placut mai mult decat celelalte. Am crezut c-a fost de la ploaie (anul trecut a fost ingrozitor de cald; +mie imi place ploaia), c-a fost de la obiectivele indreptate spre mine, ca… Dar nu. A fost prima data cand nu m-am ocupat deloc de organizarea marsului. Prima data cand am fost participanta simpla :)

Plec la mars. La Accept ploua si bate vantul :). N-am umbrela dar as putea lua una rainbow de la accept. problema cu umbrela rainbow e ca e uriasa. eu sunt minuscula si mi-am mai si strans parul in 2 coditze. sper sa nu ajung in Oz :).

PS: punctul de plecare e in dreptul bancii Daewoo, pe bd Unirii. ora 17 (daca vreti sa participati e de preferat sa ajungeti pe la 16:30) . Punct terminus: Parcul Izvor.

Doi barbati au fost agresati asta seara (5 iunie) de un grup de batausi antigay, in fata cinematografului Union. La cinematograf ruleaza filme artistice si documentare in cadrul GayFest.
Barbatii agresati au scapat nebatuti bine datorita interventiei jandarmilor aflati in zona. Si persoanele agresate, si o parte a batausilor au ajuns la sectia 3 de politie. Sper ca de aceasta data politia sa poata veni cu o concluzie mai repede decat in cazul celor batuti dupa marsul gay din 2006. Pentru cei batuti in iunie 2006, politia desfasoara inca ‘investigatiile specifice’.

Intrebare pentru cei care in predica de duminica afurisesc homosexualii, pentru cei care zic linistiti ‘eu n-am nimic cu homosexualii, dar sa fie homosexuali la ei acasa’ si pentru toti ceilalti aflati undeva intre aceste 2 limite:

E ok sa bati un homosexual? Sau pe cineva despre care crezi c-ar fi homosexual? 

Daca ati raspuns da, adio -ca n-am cuvinte pe intelesul vostru.

Daca ati raspuns nu, va intreb mai departe:
Credeti ca indivizii care dau cu pumnul ca sa-si sustina un punct de vedere au ajuns la acel ‘punct de vedere’ prin mijloace proprii?  Ca au rationat cu creierul personal, si asa au ajuns la concluzia ca ‘homosexualii sunt rai’? Eu zic ca nu. Daca creierul personal ar fi functional, el i-ar ajuta si sa-si exprime prin vorbe parerea.  Eu zic ca i-au crezut pe ceilalti, pe cei care n-ar ridica niciodata piatra la propriu, dar care o ridica cu vehementa la nivel declarativ.
Oricine ai fi tu, omule vehement, dormi linistit. Pitecantropul bate pentru tine.

Later edit:
Ce sa mai zic? Am fost plecata cea mai mare parte a zilei si ma asteptam ca la intoarcere sa gasesc blogul plin de comentarii violent condamnatoare ale homosexualitatii. Cand am vazut ca aproape toate reactiile sunt impotriva batausilor, m-am mirat. (m-am mirat pentru ca in ultimele zile am urmarit reactiile contra gayfest de pe unele forumuri si ramasesem cu impresia ca asta-i atitudinea majoritara).

Spre seara am vorbit si cu unul dintre barbatii care au fost implicati in incident si am aflat ceva ce m-a mai mirat odata: spectatorii conjuncturali ai bataii au sarit in ajutor. Au chemat politia, 3 tineri (bruneti) au prins pe unul dintre agresori (batausii s-au imprastiat la venirea politiei), iar ‘publicul’ a ramas la fel de suportiv si dupa ce a aflat ca motivul bataii a fost homosexualitatea victimelor. Cum ziceam, nu stiu ce sa zic. Sa ma bucur ca aproape toata lumea pare sa fie de acord macar cu faptul ca nu-i ok sa bati pe cineva? Sa ma intristez ca sunt in situatia in care ajung sa percep condamnarea violentei drept un lucru meritoriu in loc de ceva de la sine inteles?

 Si mai later edit: asa, pentru conformitate, iata si comunicatul de presa al Accept.

Blocaj in trafic. Un cetaztean bate in geamul unei masini oprite si face semn soferului ca vrea sa-i vorbeasca.
- da, zice soferul
- niste teroristi au rapit 322 de parlamentari romani si ameninta ca daca nu primesc rascumpararea de 10 milioane dolari, o sa-i stropeasca pe parlamentari cu benzina si le dau foc. Facem cheta. Vreti sa contribuiti si dvs?
-… si ceilalti soferi? Cam cat au dat?
- pai, … dupa posibilitati. cam 1-2 litri de benzina.

(auzit de dimineata de la FG. multumiri lui :) ) 

Later edit (24 aug 07):
Cititorule care ai intrat ieri de 65 de ori ca sa citesti acest banc, zi-mi si mie ce se intampla! :)) (daca nu vrei sa comentezi public, astept lamuririle pe adresa irina [punct] nita [la] yahoo [punct] com)