avizier personal

Astazi, 13 octombrie 2007, blogul meu implineste un an. Cu aceasta ocazie, ma felicit:).  E unul din putinele proiecte personale care au durat atat de mult.  Si care a fost atat de … inspirat :).
Am facut o retrospectiva destul de cuprinzatoare a activitatii mele bloggeristice, multumita concursului de pe blogger.ro, la care, prima tema de concurs era ceva de felul ‘blogul in viata mea’. Mi-am dat seama ca motivata de o … obligatie, as avea sanse mai mari sa-mi gasesc timpul necesar pentru a ma uita cum se cuvine in urma. M-am uitat; rezultatul privirii e aici :).

Blogul in cifre, uitatandu-ma la ce a inregistrat wordpressul:
***113 articole (ceea ce ar insemna o medie de 2 posturi pe saptamana. de ce aveam impresia ca am scris mult mai rar?)
***~12 comentarii pe articol
***umpic peste 50 000 de ‘views’ (orice ar insemna asta:))

As vrea sa multumesc cititorilor-tacuti si cititorilor-comentatori, dar mi-e teama ca o sa priviti multumirile drept oportuniste. Asa ca nu va multumesc in scris. Dar va asigur ca daca n-as vedea ca au existat cititori chiar si atunci cand eu am stat departe de net, n-as mai scrie nici cand as fi aproape. :) (plus ca (am spus-o si o s-o mai spun) uneori comentariile sunt mult mai bune/utile decat articolele de plecare). Hai, ca nu pot sa nu zic: multumesc! :)

Azi am fost la atelierul ‘strategii anti-rasiste’ din cadrul ladyfest-ului. 10-15 persoane (daca includem si strainii), vreo 2 ore de discutii care s-au invartit in jurul feminismului si a situatiei femeii rome. Discutiile- interesante si utile pentru mine, mai ales ca subiectul mi-era strain. Si cu atat mai relevante cu cat cateva participante erau de etnie roma.

Atunci cand am ajuns la partea cu modalitati de schimbare a situatiei femeii rome am aflat si eu (pentru prima data) de o …negresa :) celebra pentru activitatea ei de combatere a rasismului: damali ayo. Ce a facut-o celebra (parerea mea, dupa ce am frunzarit putin netul) este faptul ca poate face ‘activism’ cu umor (asa cum eu nu stiu sa fac :D).  Unii zic chiar ca ceea ce face ea e arta. Pe langa site-ul personal, mai are unul care se cheama ‘rent a negro’ (inchiriaza un negru).  Unde chiar asta poti sa faci. Contra cost, ca orice inchiriere. Negrul se poate inchiria cu ora, iar pretul sau final depinde de ce vrei sa faci cu el. Vrei ca negru’ sa spuna cuiva ca nu esti rasist? Asta-i scump! Te costa $1500. Vrei sa-i atingi parul? $25 per atingere. Vrei sa-i atingi pielea? $35 (tot per atingere). Vrei sa-ti confrunte rudele rasiste? $500 (per ruda). Negrul poate si sa calatoreasca, dar in acest caz trebuie luate in calcul si costurile aferente.

Eu as inchiria-o pe damali ayo, dar nu-mi permit. Si pentru ca presupun ca si altii dintre cititorii mei sunt in aceeasi situatie, iata, gratuit, un street performance de-al doamnei. E in engleza, dar nu trebuie sa stii engleza ca sa-l poti urmari (daca stii urmatoarele: dy cere bani pe strada de la albi, ca ‘reparation’ pentru negrii. Apoi, in partea 2 a filmului da banii stransi de la albi unor negrii, tot trecatori pe strada. Reactiile oamenilor, fie albi, fie negri, sunt incantatoare :))

Incepe maine.
Ce este?/pentru ce este? Va citez din brosura festivalului: organizam un ladyfest ca sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.

  LADYFEST BUCURESTI
  12-14 octombrie 2007
  “Whatever your fight, don’t be ladylike!”
   - arta si activism grassroots pe teme de gen
  [1 RON sugestie donatie in timpul zilei]
  [10 RON intrare la show-uri / 25 RON pass pentru tot festivalul]

Contine
*ateliere, actiuni, discutii, proiectii (care se intampla @H.arta, str Pictor Arthur Verona nr 19, intrare din bd Magheru)
*concerte&expo (care se intampla @punkoteca, str Atelierului nr 14, langa gara de nord)
*mars ‘take back the night’ (vineri, ora 18, plecare din piata constitutiei) … si altele.

Programul celor 3 zile poate fi luat de aici, descrierea evenimentelor din program de aici, iar noutatile, info suplimentare si eventualele modificari – de aici.
 

Stimati concetateni,
A fost o vreme cand nefumatorii erau oprimati. Cand dadea bine sa fumezi si tigarile erau ieftine (sau scumpe; indiferent care era nivelul aspiratiilor tale, puteai gasi tigara potrivita). Cand daca ai fi vrut sa respiri doar aer fara nicotina ar fi trebuit sa te izolezi de restul lumii. Pentru ca in fiecare casa exista macar un fumator care … fuma. Toate locurile publice presupuneau existenta fumului de tigara (si locurile publice cuprindeau si locurile de munca, locuri pe care n-a fost niciodata prea usor sa le eviti daca nu erai foarte norocos mostenitor, castigator la loto sau nu bifai o casatorie extrem de reusita din punct de vedere material).
(Chiar si) in acele vremuri unii fumatori intrebau inainte sa-si aprinda o tigara intr-un spatiu inchis ‘Te deranjeaza daca fumez?’ Eu eram printre ei. Dar daca primeam cumva raspunsul ‘da’, eram deconcertata (pentru ca raspunsul standard era ‘fumeaza linistita, nu-i nici o problema’ chiar si atunci cand erau copii mici prin preajma).

Acestea fiind conditiile este de inteles ca, la un moment dat, miscarea pentru apararea drepturilor nefumatorilor si pentru combaterea fumatului a prins aripi vehemente. Unii au ajuns chiar sa creada ca prin combaterea fumatului se intelege combaterea fumatorilor.

Ok. Intotdeauna o schimbare la asa scara larga s-a petrecut cu trecere dintr-o extrema in alta. Dar, in cazul oricarei schimbari, dupa … stabilizarea ei, vehementa se destrama.
(Isi da cineva seama unde vreau sa ajung?)

Acum tigarile costa o avere si contin mesaje explicite privind efectele adverse. Da prost (uneori chiar foarte prost) sa fumezi. Locurile de fumat, in loc sa fie insotite de aura de alta data, au ajuns sa exprime statutul de paria al fumatorului. In filme, daca cineva fumeaza, e indiciu clar ca-i personajul negativ, e omul rau si negru care va plati pana la sfarsitul filmului pentru pacatele sale si in locul caruia nimeni nu-si va dori sa fie.

In plus, nefumatorul are de partea sa ‘legea’ pe care o poate invoca oricand ca sa stinga o tigara aprinsa intr-un loc nepotrivit. .

Ei, acesta fiind prezentul, cu cine va mai certati? Acum, cand stii ca drepturile tale de nefumator exista, de ce mai sunteti inversunati? De ce va imaginati ca fumatul este varful de lance al raului pe acest pamant ? Si mai ales de credeti ca fumatorii sunt personificarea lui? (a raului, zic).

Sunt convinsa ca mai exista inca destui nefumatori care, impotriva vointei lor, sunt fumatori pasivi. Si mi-e usor sa inteleg de ce nefumatorul isi cere drepturile. Nu inteleg insa de ce unii nefumatori considera ca printre ‘drepturile’ lor se afla desfiintarea drepturilor mele. Eu fumez. Tu nu. Bravo tie! Dar afla te rog ca eu vreau sa fumez. Afla ca toate eforturile tale de a-mi explica cat de daunator e fumatul au ca efect faptul ca-mi mai aprind o tigara. De nervi. Afla ca eu sunt fericita ca fumez si ca si de-as fi altfel tot n-ar fi treaba ta. Mai afla ca mie mi s-ar parea firesc sa am parte de locuri ‘special amenajate’, bine aerisite, luminoase si curate in care sa pot fuma separat de tine. Pentru ca toate spatiile publice sunt facute si intretinute din banii mei exact in masura in care sunt facute/intretinute si din banii tai.
(Mentionez pentru eventualii extraterestrii care citesc aceste cuvinte ca ‘fumatul’ este legal in romania; tigarile se vand (tot legal) peste tot si pretul lor cuprinde si costuri suplimentare care (se zice ca) sunt folosite de stat pentru sanatatea mea si a altora .)

Dragii mei,
Vreau sa va informez pe aceasta cale ca exista cauze mai bune pentru care va puteti inrola. Va anunt ca principala voastra problema de sanatate, daca aer curat este ceea ce doriti, este poluarea data de masini, de fabrici si de uzine. Mi-as dori ca niste ‘oameni de stiinta’ sa compare nocivitatea aerului expirat simultan de 100 de fumatori acerbi cu cea a aerului(?) expirat de o singura masina, in aceeasi unitate de timp.

Sa nu-mi ziceti ca militatul impotriva poluarii e o cauza pierduta si in afara controlului unui simplu cetatean. Pentru ca tocmai asta o face ‘cauza’. Nu e rezolvata si nici rezolvabila in viitorul apropiat.

Fumatul, insa, nu mai este cauza. Asta e gata. S-a lamurit. Intelegeti?

(acesta este cel de-al treilea (si ultimul) articol din concursul bloggeri.ro. articolul poate fi votat (si comentat) aici.)

In ultimele 2 saptamani am fost pe drumuri. De fapt doar o parte din timp am fost propriu zis pe drumuri; o alta parte am petrecut-o in hoteluri. Si despre hoteluri, net si karma vreau sa va povestesc.

Intai a fost Galatiul, (oras oarecum de suflet, pentru mine) si hotelul omonim. Fatza hotelului Galati continea un anunt care zicea dupa cum urmeaza (multumiri lui Cristi, pentru poza):

Adica “internet wireless gratuit, acolo”. Acolo, da?
Existau vreo 5-6 retele wireless, dupa cum aveam sa constat cand am urcat in camera. “Acolo”, in prima zi, am putut vedea si 2-3 pagini pe net. Drept care restul zilelor am ramas incercand cu religiozitate (macar 30’ /24h) 2-3 dintre respectivele retele (si anume pe cele care erau gratuite). Ii raman si acum recunoscatoare zappului pentru reteaua pe bani si pentru generoasa oferta de 10 minute gratuite pe zi… ca doar in minutele alea am mai ajuns pe net de la hotel :D. Am incercat din lobby, am incercat de pe terasa (ca una dintre retele se chema ‘terasa hotel galati’), am intrebat la receptie ‘unde e punctul in care as putea gasi netul?’… dar in zadar. E posibil sa fi fost doar o problema temporara, pentru ca in ziua 3, cand eu deja parasisem hotelul, un prieten statea fericit pe net pe reteaua terasei hotelului, la vreo 100 m distanta de hotel.

Fac o paranteza pentru galati ca aici mai sunt cateva lucruri care trebuie neaparat mentionate:
- panoul electronic din fata hotelului galati unde scria cu majuscule plimbaretze: PRIMARIA SI CONSILIUL LOCAL UREAZA GALATENILOR PUTERE DE MUNCA, MULTE REALIZARI SI NUMAI IMPLINIRI! (m-am necajit umpic ca mie primaria si consiliul local nu-mi urau nimic)
- Panourile pictate dispuse de-a lungul falezei de catre agentia de protectia mediului galati. Pe panouri scria, pe o parte, ceva cu apa de care eram indemnati sa avem grija ca ‘alta nu se mai inventeaza’ si, pe verso, era desenat un cap de purcel vesel care se itzea dintre gunoaie, insotit de textele “suntem peste tot” (regret ca n-am poza, dar stilul picturii era asemanator cu cel de la punctul urmator; paleta coloristica era insa ceva mai sobra).
- Pizzeria Bella Italia (cu net wireless gratuit) care avea un perete pictat dupa cum urmeaza, alaturi de un alt perete cu un balconas de castel, care mult ne-a impresionat (multumiri tot catre Cristi)
- Cafeneaua/restaurantul Ca Jou, de pe strada Domneasca, cu net gratuit si functional si cu mancare atat de buna incat desi am mancat de 2 ori acolo, a doua oara am comandat (si eu si un coleg) exact acelasi lucru ca si prima data… pentru ca mancarea a fost divina
- Dunarea. Multumita ei am petrecut niste fericite clipe p-un ponton local.
- Lumina si oglinzile din lifturile hotelului- o-di-oa-se. Acolo mi-am adus aminte ca am 37 de ani; cele mai minuscule riduri erau vizibile chiar daca ajungeam la oglinda doar cu vederea periferica.

Apoi a fost Iasiul si hotelul sau, Moldova. Am fost fericita cu netul obtinut sigur si eficient ‘prin fir’, nefericita cu restul. Restul a continut si servetelul de la primul mic dejun de acolo. Mi s-a parut ca arata dubios, asa ca l-am despaturit si privit cu atentie. Nu era insa nevoie sa-l privesc cu atentie ca sa vad urmele de ruj lasate de … comeseana (pot sa-i spun asa, nu? presupun ca a stat la aceeasi masa si servetelul a fost ‘trecut’ cu vederea la ‘debarasare’; ca doar n-or muta servetelele folosite delicat, de la o masa la alta) anterioara mie. Altfel, personalul amabil. Dar ce folos :D.

Si mai apoi a fost Craiova, cu dragalasul sau hotel Andre’s. Hotelul era ok, domnul gasit in prima zi la receptie, nu.
- Buna ziua, avem o rezervare pentru 2 camere pe numele …, zice afabil DZ (ca cu el am fost in calatorie).
- Nu apare, zice dnul de la receptie privind intr-un monitor.
- Trebuie sa apara ca mi-a fost confirmata. Am facut-o mai demult.
- Daca va spun ca nu este! Prin cine ati facut-o?
- … prin mine si telefon, zice DZ, zambind in continuare.
- Cu cine ati vorbit?
- Nu stiu. Cu cineva de la dvs.
- Si nu va amintiti numele?… Camere avem oricum… Cand ati facut rezervarea?
- …?!!!
… scurtez povestea. ne-am primit camerele. Camerele curate si spatioase… dar in ziua 2 de stat acolo a inceput sa ma apese faptul ca nu se vedea ‘afara’. Geamurile erau mate. Pana la urma m-am urcat pe vasul de la buda sa vad ce se vedea si nu voiau ‘ei’ sa vad. Se vedeau blocuri.
Mancarea a fost ok, dar scumpa (900 000 doua persoane, fara bauturi alcoolice). Problema in restaurant a fost deodorantul de camera cu miros pregnant si dulce, care venea in valuri-valuri si combatea insidios mirosul mancarii.
Ei, hotelul asta avea net, tot wireless… doar ca eu am uitat acasa incarcatorul de la laptop :D… asa ca am bantuit pe strazile urbei in cautarea unui net café de la care sa pot trimite articolul pentru faza 2 a concursului de pe bloggeri.ro. l-am trimis.

Si ultima, cu voia dvs, a fost Timisoara. Hotel… ghiciti! Hotel Timisoara :) (DZ a facut rezervarile si el a avut fantezia asta cu hotelurile cu acelasi nume). Netul, ca doar de el vreau sa va spun, era. ‘Fara fir’ si accesibil doar din lobby. Mergea in principiu ok, cu mici sincope atunci cand chiar aveam nevoie de el si eram in criza de timp :)

Si m-am intors.

PS: cand am plecat din Bucuresti, acum doua saptamani, am platit 100 roni amenda, pentru fumat in tren. Sambata cand m-am intors in bucuresti am platit 40 roni amenda. La RATB pentru circulat fara bilet :D :)

PPS: Diana, te rog sa nu spui de amenzi:).

PPPS: de la amenda din tren mi se trage subiectul articolului pentru ultima etapa de concurs (il pun si aici dupa ce l-or publica ‘ei’). Politistul feroviar (care voia spaga, parerea mea) se credea invatator spiritual. Mi-a spus “daca la sanatatea dvs nu va ganditi, ar trebui sa va ganditi la sanatatea altora”. Eu fiind usor sensibila la subiect (ca sunt de acord cu partea asta cu sanatatea altora) m-am simtit umpic (si involuntar) vinovata. Ca sa-mi dau sema ulterior: care altora???… ca fumam intr-un tren pustiu, la capatul unui vagon cu compartimente si toate usile inchise (inclusiv cea de la culoarul spre compartimente), in dreptul WC-ului, cu usa si fereastra lui deschise. Care altora?? (ca sa nu mai zic ca trenul poposea ades pe camp desi eu il platisem ca si cand ar fi fost rapid). Dar despre asta in articolul de maine :)

Am gasit darkq. Este un blog colectiv, administrat de Robert, Robert care zice astfel: “Am creat acest blog cu tematica gay, deoarece in Romania se intampla multe evenimente legate de viata gay, imi place sa scriu, sa povestesc, sa am o viata sociala. Multe dintre articole sunt cu si despre gay-ii din Romania dar daca se intampla ceva interesant si consider ca merita sa scriu despre acea intamplare o voi face, chiar daca intamplarea nu e legata de viata gay. Daca unii din voi au o poveste de spus, afla ceva interesant despre comunitatea gay din Romania… ii rog sa ma contacteze utilizand pagina de contact.”

Iata ultimele posturi, ca sa va faceti o idee:

- Vrei sa mergi la Festivalul Enescu? Pot sa fac rost de invitatii.

Am zis un ‘da’ de principiu. Nu mai intrasem intr-o sala de concert de vreo 10 ani…. Timp in care singurele mele legaturi cu muzica clasica au constat in sporadice cumparari/copieri de CDuri si si mai sporadice auditii. Acum 10 ani era cu totul altfel dar habar n-am ce s-a intamplat de am abandonat cu totul aceste epatante preocupari…. Ma rog.

-Vii joi? E Horia Andreescu, concertul pentru vioara de Ceaikovski si simfonia fantastica- Berlioz.

… Horia Andreescu era (in perioada melomana) dirijorul meu de suflet, cel caruia ar trebui sa-i multumesc zilnic pentru ca mi-a deschis urechile pentru Mozart. Pana sa ascult Mozart ’sub bagheta’ lui HA, credeam ca M a compus o muzica placuta auzului, un fel de muzica ‘usoara’ a acelor vremuri (ca doar nu degeaba una lume il crede acum un fel de Marele Moga), o muzica potrivita sa fie ascultata cand calci rufe, de exemplu. Dupa ce mi-a fost prezentat de HA, aproape ca-mi venea sa-mi cer iertare. De la Mozart.

Apoi, Simfonia Fantastica. Simfonia asta, din multele care sunt pe lume, ocupa un loc aparte pentru mine (lucru care se poate constata de catre cei interesati prin atenta consultare a blogului meu; singura referire la muzica clasica, intr-un an de blog, e catre ea).

Am mers la concert si a fost mai mult decat atat. Pentru ca vioara din concertul lui Ceaikovski a fost Joshua Bell (e celebru)(si a fost luminos… si senin), orchestra a fost London Simphony, iar “bisul” a fost Rapsodia nr 1 a lui Enescu. Rapsodia (=acordurile acelea compromise pentru cei de o anumita varsta de asocierea cu agricultura comunista, holdele manoase, taranii harnici si secera lor) a fost cireasa de pe tort. Pentru mine (ca am inteles ca altii ar fi protestat, ca n-ar fi fost corecta interpretarea). A sunat oarecum a jazz, incantarea orchestrei si bucuria lui HA ducandu-ma cu gandul la o orchestra de culoare. Am plecat razand.

Uimirea mea e ca am ajuns, fara sa am nici un merit, la un concert aflat foarte aproape de idealul meu in domeniu (ca sa fie ideal, ar fi trebuit sa se intample la ateneu (din motive de acustica) si oamenii ar fi trebuit sa fi fost la fel de multi (au fost ingrozitor de multi; toate locurile ocupate si destui care au stat pe trepte) dar sa fi ajuns la timp si sa nu fi foshgait cu fiecare ocazie posibila). Peste toate, acest lucru s-a intamplat in perioada in care aveam nevoie de postul pentru etapa 2 de concurs. Etapa care e pe o tema foarte straina mie .

Adica am fost din nou intr-o situatie pe care o anunt des ca intamplandu-mi-se, pe blog: ‘la barza chioara, ii face Dzeu cuib’.

daca nu v-ati dat seama deja, va spun eu: asta este articol compus ‘la comanda’, pentru concursul de pe bloggeri.ro. varianta de votat e aici. eu sunt tot pe coclauri, tot fara net. altfel, bine sanatoasa, ceea ce va doresc si voua :)