Intr-o noapte, facandu-mi pelerinajul obisnuit pe la posturile din televizorul meu, am ajuns la OTV si acolo am ramas. Siderata. LL, DD si altii comentau smsurile dintre elevul care s-a sinucis si profesoara de la fereastra careia a cazut. Ieri am recidivat si am vazut si o conversatie de messenger a celor 2.
Eu am fost crescuta de mama astfel: portofelul, geanta, scrisorile … lucrurile altcuiva sunt accesibile doar posesorului. Pe portofel si pe geanta poti sa le deschizi doar daca le gasesti pe strada, ca poate afli identitatea uitucului si i le poti inapoia. Dar atat. Cel mai indiscret act al meu a fost cand am deschis pasaportul unui prieten in a carui casa ma aflam. Pasaportul se afla pe masa si voiam sa-i fac o surpriza -stiam ca ziua lui de nastere urma sa fie in viitorul apropiat. Nu m-am simtit vinovata- daca aveati vreo curiozitate in aceasta directie. Si m-ar durea in cot daca cineva dintre prieteni mi-ar cotrobai prin geanta in cautare de ceva (gen bricheta, tigari, servetele). Dar, in principiu, nu cotrobai printre lucrurile altcuiva nici daca sunt ~sigura ca ‘altcuiva-ul’ n-ar avea nimic impotriva.
Stiu ca unii ar considera absurde (si inconsecvente) standardele mele. Dar cumva credeam despre corespondenta ca, macar la nivel declarativ, e general considerata drept inviolabila. In acest context, sa vad mesaje personale afisate pe televizor, repet, m-a siderat. (Ca, pe deasupra, erau si maiastru comentate si analizate, deja nu mai conteaza).
Concluzii personale:
- cei care credeau ca femeile au o curiozitate bolnava/placere perversa cand vine vorba de disecat gratuit detalii personale, vor putea constata acum ca exista macar 2 barbati pe lume care exceleaza in aceasta privinta. Daca punem la socoteala si pe ceilalti invitati (care parca tot barbati erau) si pe unul din prietenii mei care urmareste cu religiozitate OTVul, numarul barbatilor cu preocupari idioate devine … mai mare. Curiozitate (tot personala): stie cineva care sunt procentajele de barbati/femei privitori la OTV?
- cred ca cei care intentionau sa se sinucida se vor gandi acum de 2 ori in plus, inainte sa o faca. C-or sa zica: …oups! Nu pot sa ma sinucid azi, ca alaltaieri am aruncat chilotii aia nespalati si daca merge OTVul la groapa de gunoi poate mi-i gaseste dupa ADN.
:lol: Da, chiar… Sinuciderea nu-i glumă, dar m-ai făcut să râd… Uite că, dacă ai dreptate, OTV-ul ar putea salva vieţi, prevenind sinuciderea…
si impertinenta nu s-a oprit aici…aseara aratau poze cu cadavrul(da ati citit bine)…si faceau analize de tip criminalistic….cu expuneri de probe si interviuri cu martori….
-ma intreb cum a fost convinsa familia sa acepte circul asta(retoric bineinteles…pentru ca nu e greu de gasit un raspuns)
-ma intreb cat mai dorm cei de la cna
-ma intreb de ce nu intervin organele specilizate sa le spuna otvistilor sa se potoleasca
-si nu mai vorbesc despre omul simplu: ce idei isi face de fiecare data cand se mai sinucide cineva…
spaţiul privat a dispărut odată cu apariţia telefonului şi a poştei electronice… totul se ascultă, se înregistrează şi se îndosariază…c e mai contează că intri cu bocancul în ultimele clipe ale unui om? deja pentru mulţi nu mai există oameni… există doar cifre
of, si eu am trecut citeva minute pe la otv zilele astea… am trecut si pe linga statii de autobuz pline de insi si inse care discutau despre nenorocita care “l-a omorit” pe elev.
Din pacate presa noastra de scandal s-a reorientat: de la viata sexuala a starletelor de televiziune la dramele reale din vietilor unor oameni normali.
Daca in primul caz celebritatea e o chestie asumata, in cel de-al doilea bocancul presei poate sa striveasca familii calme si la locul lor.
Nici nu vreau sa ma gindesc ce-o fi in sufletul femeii aleia, care dupa ce ca i s-a sinucis iubitul acuma mai e si aproape linsata de otv care i-ar scana si tampoanele plus imgb (care face ordine) plus minerii care ar veni sa reinstaleze simtul civic… pacat
daca se interpretează tot cazul asta într-o maniera paranoica (de tip a fost crima nu sinucidere, cu expertize grafologice şi mediatizare de smsuri private) hai sa fim si noi paranoici: daca te uiti la tv ai impresia ca traiesti intr-un univers de sinucigasi carora ca intr-un quest trebuie sa le intelegi motivele sa cauti vinovati…etc…sinuciderea e intr-adevar o problema majora dar nu s-a nascut o data cu cazul bogdan…si atentia exagerata de care are parte ar putea fi doar un artificiu, o diversiune de la ceea ce ramasese nerezolvat in “piata” publica romanesca…pentru ca am impresia ca viata s-a oprit si singura problema care a mai ramas este cea a sinicigasilor. in rest traim intr-un basm.