Am fost plecata. M-am intors lipsita de ganduri care sa se ceara a fi impartasite public. Si am dilema … deontologica: acuma, daca n-am nimic de zis, cum fac? Scriu ceva ca sa ma aflu in treaba? Va dau un text mai vechi? Ma mobilizez exemplar si ‘compun’ totusi ceva in loc sa insir cuvinte ca acum?
Nu-i vorba ca n-am subiecte. Ca am. N-am timp si stare de spirit. Pardon, am stare de spirit, cum sa n-am. Dar alta.

lasa ce de aia exista rss-ul! cand ai ceva de zis o sa aflam ;)
un text mai vechi e ok :)
Forget about it. Nu esti datoare nimanui cu nimic. Nu aici cel putin. Vine el si cheful :P
Sper ca starea ta de spirit sa devina cat de luminoasa posibil. Uite o povestioara pentru tine:
Asteptand in statie la 601, pe langa mine trece un cuplu. El OK, ea OK … cu un tricou roz, pe pieptul ei fiind scris 100% eu … in franceza :) … “100% moi”. Ma rodea foarte tare sa ii spun ca eu ii prefer tari, dar s-ar fi suparat, asa ca am tacut … si pe urma, poate ca asa ii plac prietenului ei :D.
P.S. De unde stiu ca textul era de fapt in franceza? Mai erau niste cuvinte scrise pe spate, dar n-am reusit sa le deslusesc pe tote, pentru ca deja erau departe cand m-am oprit din ras (pe infundate).
P.P.S. Ai vazut ceva scrieri interesante pe tricourile confratilor pietoni in ultima vreme?
…uneori cuvintele si gandurile prefera sa se afunde in propria noastra fiinta…fara sa-si doreasca vreo colaborare cu exteriorul