Sa fie peshtisori fermecati!

Inca din copilaria mica (ba chiar foarte mica), de cand am aflat prima data de existenta pestisorului care indeplineste TREI dorinte, mi-am promis ca ma voi gandi bine-bine, asa incat sa nu fiu cumva prinsa (de pestisor) pe picior gresit. Sa am cele trei dorinte, cele mai importante trei dorinte, oricand pregatite… (n-ai de unde stii cand da pestisorul peste tine si cata rabdare are, nu?).  Timpul trecea si eu nu reuseam sa ma opresc asupra a doar trei dorinte… asa incat ne-aparitia pestisorului mi se parea un fel de dar divin. Soarta era buna cu mine si-mi mai dadea o sansa (si inca una, si inca una (…)), imi lasa timp sa ma hotarasc :).

Eu aveam si mai am inca ‘gandire magica’, dupa cum zice anglofonul. Adica, desi functionez in concretetzea imediata a fiecarei zile, traiesc cu sentimentul ca ‘minunile’ sunt pe aici, pe langa mine. Stiu ca zina buna n-o sa apara niciodata (daca nu mi-ar fi fost frica de rasul vostru as fi zis din prima ‘stiu ca, probabil, zina buna n-o sa apara niciodata’ :D), dar pentru mine ea exista acolo, undeva… sub o forma pe care eu n-o pot percepe.  La fel si pestisorul, si spiridusii si multi altii. Iar oglinzile sunt uneori porti de trecere. Si tot ce e … ireal de frumos, e asa pentru ca seamana mai mult decat alte lucruri cu frumusetea adevarata, aceea care exista dincolo si care este mult mai frumoasa decat… orice. …Cred ca ati prins ideea:).

Inzestrata fiind cu acest tip de gandire, pestisorul a ramas pentru mine la ordinea zilei pana ‘in zilele noastre’. Inca nu m-am hotarat care ar fi adevaratele 3 dorinte. Cand m-am trezit insa cu pestisorul trimis de gramo, m-am bucurat si am mai multumit o data destinului favorabil. Uite ca pana la urma pestisorul asteapta sa-i scriu dorintele, nu apare pe nepusa masa si-mi cere sa-i spun 3 dorinte dintr-o suflare. Dragul de el! :)  ******************************************

Pana sa ajung la dorinte, vreau sa va spun cum am ajuns eu, oarecum multumita pestisorului, sa citesc.  Inainte de prima mea vacanta de vara (la sfarsitul clasei intai, adica), m-am dus sa ma inscriu la biblioteca. Si tovarasa invatzatoare si mama zisesera ca ar fi un lucru bun de facut pentru cineva care invatase sa citeasca.  La biblioteca scolii, m-am trezit inconjurata de carti… Eu care nu ma pot hotari niciodata trebuia sa aleg acum dintre toate doar doua :(.  Am luat singura o carte foarte groasa (dupa standardele mele de atunci) care se chema “Margica fermecata” (sau ‘margica albastra”?) si m-am oprit. Pentru ca cea de-a doua carte ar fi fost ultima alegere pe care o puteam face. Si n-o puteam face. Tovarasha bibliotecara mi-a prins dupa o vreme nehotararea si mi-a spus foarte sigura de ea: Ia-o pe asta. E o carte foarte frumoasa. Si mi-a dat ‘In imparatia oglinzilor strambe’.  Am luat-o. 

Cea cu margica era asa: doi copii gasesc prin iarba o margica albastra si isi dau seama ca margica putea indeplini dorinte. Doar ca, cu fiecare dorinta indeplinita, margica se decolora putin. Copii si-au pus dorinte (unele gresite!!) pana cand s-a decolorat de tot. S-a transformat intr-o boaba de roua, care le-a scapat printre degete, in iarba.  Ultima dorinta a copiilor fusese sa se indeplineasca cea mai mare dorinta a fiecarui om care locuia pe strada lor.  Cartea se lega foarte bine de pestisorul si grijile (mele) asociate, asa ca am citit-o asa cum, in zilele noastre, cineva merge la un grup de suport. Sau cum citesti o carte initiatica. Plus ca, eu, care eram cu grija celor 3 dorinte ale pestisorului in cap, am fost usurata sa aflu ca exista si …alte posibilitati. :).  Altfel, ma gandisem si eu (pentru pestisor) la asta cu ‘cea mai mare dorinta’ a celor din jurul meu. Dar imi dadusem seama ca nu-i chiar asa usor. Daca eu nu ma puteam hotari care sunt cele mai importante trei dorinte, cum ar fi putut mai multi oameni sa fie toti siguri care e ‘cea mai mare dorinta a lor dintre toate dorintele’?  Am citit cartea pe nerasuflate si m-am speriat de cat de repede s-a terminat. (si, in paranteza fie spus, am ramas uitandu-ma pe strada de doua ori daca mi se pare ca zaresc o margica albastra.) 

Am inceput-o pe a doua cu grija, parca nu-mi venea sa cred ca mai exista carti tot atat de minunate ca prima. Asta cu oglinzile era cu o fetita care trece prin oglinda cand bunica ei pleca de acasa si, pana cand s-a intors, a trecut prin incredibile peripetii. In oglinda toate lucrurile erau invers… n-o mai povestesc ca n-o mai stiu bine. :)

Am ramas insa cu senzatia celor doua carti. “Cartile”, cele multe, nu cele cu povesti din care mi se citise pana atunci, pareau sa nu semene cu nimic din ce stiam.  Si am ramas citind.  In primii ani am dat peste multe carti ‘nesatisfacatoare’, dar amintirea primelor era suficienta ca sa ma faca sa continui sa cotrobai prin biblioteci.

********************************************

Si acum sa ma intorc la dorinte:

1. Copilului meu sa-i fie bine (aici am trisat un pic, recunosc :D; e o dorinta cam atot cuprinzatoare, dar sper sa mearga:); hai ca urmatoarele sunt mai concrete)

2. Sa nu fie nevoie sa muncesc pentru bani niciodata. Nu stiu cum face pestisorul asta, e treaba lui, si am incredere ca n-o sa-mi interpreteze gresit dorinta. Pentru orice eventualitate iata (totusi) niste detalii: vreau sa nu depind financiar de ‘munca mea’. Sa fac ceea ce-mi doresc sa fac si sa nu ajung sa cantaresc un job potential din perspectiva banilor pe care mi-i aduce. (Asta, din punctul meu de vedere, include si calatorit mult: locuri noi, oameni noi. Sunt convinsa ca pestisorul isi va da seama.)

3. Oamenii sa aiba priviri senine. Si sa ma priveasca in ochi, linistiti, cand vorbesc cu mine. (prespun ca vor face la fel si cand vor vorbi intre ‘ei’; fiind vorba de dorintele mele, le exprim in functie de mine). 

Pestisorii multiplicati se trimit dupa cum urmeaza:Medeea, Oblia (fara ‘obligatia’ de a afisa dorintele pe blog), Papa Bun (ca-s tare curioasa ce-si doreste un blog culinar), Cristian Sutu (… ca-s tare curioasa ce-si doreste un jurnalist care scrie despre politica :)). Inca unul merge la fata_fara_nume (si fara blog, dar se descurca ea cumva sa-l anunte pe pestisor). Si ultimul pe lista, cu voia dvs, e un pestisor in continuare multiplicabil, asa incat sa ajunga cate unul pentru fiecare cititor care si-l doreste :).

9 Responses to “Sa fie peshtisori fermecati!”


  1. 1 eXstatic aprilie 17, 2007 la 1:30 am

    :) Dragut. Si mie imi plac povestile magice.

  2. 2 irina aprilie 17, 2007 la 11:22 am

    eXstatic, nu vrei un pestisor? :)

  3. 3 fata_fara_nume aprilie 17, 2007 la 11:54 am

    ce onorata sunt! io care-s peshtishor autentic (in zodie) sa ma trezesc cu o “consoarta” de-a mea picata-n brate, asha, nitam-nisam! :-)
    am o zi proasta azi dar promit sa revin cu dorintzele mele ( shtii ca io blogaresc ca peshtele, mutzeshte adica, asha ca pot fi spuse in privat, da? )
    multumesc irinei, pentru tot! cujet si revin!

  4. 4 gramo aprilie 17, 2007 la 3:25 pm

    Aaaa, foarte frumos! Foarte frumoase si dorintele si foarte frumoasa si povestea cu primele carti.

    Iti dorim sa fi fost un pestisor autentic si sa ti se indeplineasca toate dorintele. Si,… in fine,… dintr-un soi de patriotism inexplicabil (si un pic desuet, probabil) iti dorim sa ti se indeplineasca aici (adica in ro) :)

  5. 5 irina aprilie 17, 2007 la 3:54 pm

    @gramo: eu intzeleg ca aveti 2 perechi de ochi, dar tot nu inteleg cum reusiti sa cititi atatea bloguri :)… si sa mai si scrieti continuu :)
    la urari eu nu ma prea pricep… dar prespun ca daca pestisorul meu e adevarat, era la fel de adevarat si cand v-ati pus voi dorinte. + la multi ani! (pentru gramo-ul in cauza) :)

  6. 6 medeea aprilie 17, 2007 la 7:02 pm

    mda… peştişorul făcu bâldâbâc şi sări la mine-n blog… îl voi onora cum se cuvine şi-l voi trimite mai departe cu bilet doar de dus :) (cred că Ilinca exultă la gândul de leapşă :D )

  7. 7 jane aprilie 17, 2007 la 7:30 pm

    f frumos post-ul. numai k mi-e putin teama sa imi mai doresc ceva zilele astea, de teama k n-o sa se indeplineasca.

  8. 8 fata_fara_nume aprilie 19, 2007 la 9:25 am

    mi-am revenit si am revenit :-)

    peshtishor de aur, fa deci cum shtii si ajuta-ma:
    - sa nu mai intalnesc oameni care sa ma dezamageasca in asha hal incat sa mi se pravale lumea;
    - sa nu ma (mai) simt vinovata de malla education (invata-l pe fii-miu sa aiba incredere in el, ca mie nu-mi iese);
    - sa nu imbatranesc urat, adica degeaba si singura (desi asta e aproape fobie :-) dar sa nu mai spui la nime’, da?)
    - sa …
    aha, erau doar trei. ce pacat:-(

  1. 1 bâldâbâc... « Mădălina - Elena Trackback pe aprilie 17, 2007 la 8:31 pm

Lasă un Răspuns




Pareri impartite

ov1dutzu on E ok sa bati un gay?
Sam on COŞ
ionutz on COŞ
alexandra on COŞ
ioana on COŞ
Free on N-am bricheta
24Love on Cum se ajunge la blogul m…

Statistici (parerea WP)

  • 85,613 hits

Musafiri