avizier personal

Google trimite la mine oameni care cauta lucruri ce n-au nici o legatura cu avizierul personal.  Dar nu sunt suparata, ci ii sunt recunoscatoare. Fara trimiterile lui catre mine n-as fi avut idee de cat de diverse pot fi cautarile (si oamenii lor:))  Apoi, imi mai place faptul ca majoritatea cautarilor par a fi mai degraba afirmatii decat interogari.  Din cauza asta dashboardul meu de fiecare dimineata e un fel de placinta cu ravase, ravasele fiind imprevizibile nu doar ca tema abordata ci si din punctul de vedere al claritatii mesajului (cand explicite si categorice, cand interpretabile): dati afara/ multumesc/ de-as avea/ toata lumea e a mea/ am o boala psihica. 

Dar, sa o luam sistematic, in ordinea ponderii cautarilor.

Astfel, pe langa diverse variatiuni pe tema femeia simpla (blog femeia mea/ femeia pe stop), irina nita (inclusiv irina sinaia/irina colega/o seara in bucuresti irina) si avizier am parte in fiecare zi de urmatoarele categorii:

***maria istodor-escrocherie-traian istodor. Ceea ce ma face sa-mi imaginez fie ca familia istodor ma bantuie zilnic (ca daca au fost in stare sa trimita obsesiv 101 de comentarii sub nickuri diferite, nu vad de ce n-ar fi in stare si sa dea search de 10 ori pe zi cu cuvintele preferate), fie ca au continuat intr-un ritm constant sa ceara bani pentru fundatia lor si lumea-i cauta pe net pentru info suplimentare, cum i-am cautat si eu (caz in care articolele mele despre ei ar deveni printre cele mai utile scrieri d-ale mele scrise vreodata (de mine)).

*** homosexualitate (despre care cred ca am un singur post). Aici variantele sunt uimitoare: de la despre bisexuali/ drepturile homosexualilor in romania/ homosexualii ca grup social/ fundatia accept (e asociatie!!… si are site-ul in renovare) la mult mai incantatoarele ce e un heterosexual/ sunt homosexual/ sunt homosexual sau nu?/ cat sunt de homosexual?/ prietenul meu e homosexual/ care e diferenta dintre un homosexual si un heterosexual.

***yahoo messenger (sunt pe blog discutii despre IDurile mele, plecand de aici). Exemple: cum sa intru pe messenger daca nu am adresa?/ iduri de-a gata/ id-uri de femei/ metode de spart cont yahoo/ site-uri cu id-uri de mess.

***lapte. Am doua posturi (1 si 2) in care laptele e pomenit… dar in ambele laptele e, asa, o figura de stil. Cautarile sunt insa concrete; pe langa laptele e bun?/ lapte de diferite animale, am mai vazut si mananc lapte/ laptele prostii. (Noroc ca pusera cititorii niste comentarii si linkuri pe tema asta; pana la urma, multumita lor, daca te arunca google aici cand cauti info despre lapte, reusesti sa gasesti ceva)

Nu zilnic, dar constant mai apar

*** dare de seama, RATB, hepatita, muzee, raelieni, antropologic,– toate subiecte ale unor posturi (dintre ele doar dare de seama apare aproape in fiecare zi, inca de la inceputul blogului. de unde deduc ca, in ciuda unei nevoi reale, nu prea exista informatii pe net pe tema asta)

Mentiune speciala pentru film Indian (eram intr-un post personaj), care apare mai rarutz, dar de fiecare data ma mira hotarator. Uite un exemplu: azi are undeva film Indian.

Mai sunt cereri de informatie pur si simplu: cum se dau florile/ cum vorbesti cu fete/ ce fier de calcat sa imi iau/ cum se face un dus.

Plus multe (alte) cautari despre fete, pe care nu le detaliez ca unele-s usor pornografice; pana acum cautarile obscene au ajuns la mine mai rar decat ocazional si as zice ca e bine sa ramana tot asa. Ce nu inteleg e cum de gaseste google fete pe blogul meu…

Si acum, exemple ale adevaratelor cautari din cauza carora am ajuns sa scriu pe aceasta tema:

• Unghii albe
• Pentru o fata racita
• Intelesul cuvintelor
• Glume despre mine
• Dedicatorii
• Mi se intampla
• Ma doare o ureche
• Facturi 01.01.2007
• Cele mai tari vile si cea mai tare vila
• O, ce zile frumoase

Si ultima cautare mentionata astazi, cu voia dumneavoastra:

sufletul exista.

Intre 19 decembrie si 7 ianuarie am fost acasa, in vacanta fortata, ca mi-a fost inchis ong-ul. Aveam de gand sa plec din Bucuresti pentru cateva zile dar n-am mai plecat. In schimb:

-         am facut curatzenie, dupa cum urmeaza: curatenie de Craciun, un pic de curatenie dupa Craciun, alt pic inainte de anul nou si inca un pic inainte de boboteaza si de reintoarcerea in campul muncii.

-         am rearanjat un pic ‘decorurile’ prin casa (sper sa fie pentru un feng shui mai bun!:))

-         am spalat rufe (nu le-am spalat eu, dar tot trebuia sa tin minte sa le pun in masina de spalat, s-o pornesc, sa nu uit balsamul, sa le intind, sa le strang…)

-         am citit foarte putin. aveam 3 carti puse deoparte pentru acest interval; imi imaginasem ca nu-mi vor ajunge si pastram ca variante de rezerva cartile Cotidianului, colectate de sora mea. N-am recurs la varianta de rezerva pentru ca abia am citit 2 carti din cele 3 desemnate pentru aceasta perioada.

-         am scris ‘pe blog’ (putin si mai degraba de jena decat din proprie initiativa, ca vedeam ca intra cate 50 de ‘cititori’ pe zi degeaba)

-         am citit comentariile de pe avizierul personal si m-am uitat la statistici aproape zilnic; pe 1 ianuarie, conform wordpressului, am inregistrat 8000 hits; m-am crucit de ‘cautarile’ cu care unii au ajuns pe blogul meu (vi le voi impartasi si voua, in curand)

-         am facut mancare; in ultima zi de vacanta am facut ‘limbi de pisica’ desi as fi vrut sa mananc (si, implicit, sa fac) clatite cu miere si nuca (datorie de onoare, ca le promisesem de o saptamana)

-         m-am jucat cu jucariile primite cadou de Calin (l-am mai pomenit aici, are 4,5ani); cel mai mult mi-a placut un joc cu cowboys si indieni si un joc cu margelute din care faceai diferite animale. (preferatele lui au fost aspiratorul de jucarie (pe care la un moment dat il folosea ca drujba) si microscopul)

+/- alte activitati punctuale care, nerepetandu-se de un numar semnificativ de dati, vor ramane nementionate.

In mod exceptional, la sfarsitul lui 2006, am facut cateva tentative de a ma uita la bunele si relele intamplate.  N-am reusit sa-mi duc analiza prea departe dar am ramas, grosso modo, cu senzatia ca a fost un an bun.  Senzatie pe care v-o doresc si voua, la sfarsit de 2007.

PS: ca sa va dau o idee despre eterogenitatea lecturilor mele:), iata si cartile cele 3: Incest-Anais Nin, Cu sange rece- Truman Capote si Trei intr-o barca- Jerome K Jerome. Trei intr-o barca a ramas, pentru moment, necitita.

Ziceam in postul anterior ca-mi place sa stau “in vitrina” cafenelelor/stabilimentelor similare, sa ma uit la oamenii care trec pe strada.  Nici n-am apucat bine sa fac publica aceasta perversa placere, ca destinul mi-a aranjat sa-mi petrec timpul in acest fel, chiar la prima mea iesire din casa dupa integrarea in UE.

In una din zilele trecute am plecat spre gara dimineata, cu noaptea in cap, dorind sa intampin un calator.  Mi-a placut drumul spre gara; eram nu foarte treaza, in starea aceea pre/post-somn, in care spiritul are inca acces la stari onirice.  Si m-am uitat din vis la strazi pustii, pustii, pustii. (+Bonus pentru partea treaza din mine: am constatat ca daca n-ar fi si alte masini pe strada, gara ar fi chiar foarte aproape de casa mea).

La gara am intrebat cat costa tichetul de acces pe peron si mi s-a raspuns: ‘5 mii, fetitza’; am platit si zambit … adolescentin :P (si m-am intrebat ‘o sa observe vreodata restul lumii ca m-am facut mare?’ sau o sa ajung la 80 de ani ca, in RATB, o femeie de 60 sa-mi ceara sa dau locul cuiva cu piciorul in ghips?).  (nici un repros in paranteza anterioara; doar mirare).  Si am ajuns la panoul cu ‘sosiri’ unde trenul cautat de mine avea trecute 30 minute de intarziere.

Am intrat intr-o cafenea din cele aflate in chiar spatiul garii, unde pe langa cafea si briose ok am mai avut privilegiul de a ma bucura de masa cu vedere la trecatori, amplasamentul ideal pentru mine.  Cei care pot sa-si imagineze ‘ce’ imi place cand stau sa ma uit la lume isi vor da seama cu usurinta ca lumea din gara e incomparabil mai buna pentru uitat la ea decat lumea de pe strada. (Ceilalti- credeti-ma pe cuvant.)

Am petrecut vreun sfert de ora uitandu-ma cand la calatorii si insotitorii lor, cand la ceas, cand la vitrina magazinului de peste drum (unde erau reflectati in varianta giganti angajatii care roboteau in cafeneaua mea).  De-ar fi fost, m-as fi uitat si la un panou/ceva pe care sa fie afisate trenurile care veneau/plecau la ora aceea. Dar nu era.  Si din acest motiv n-am avut indicii cum ca trenul dupa care stateam eu urma sa ajunga, in ciuda estimarilor anterioare ale sncfr, fara intarziere…

Intalnirea cu asteptatul calator a avut loc (prin gratia telefonului mobil), dar exact invers decat in varianta standard: in loc sa-l astept eu pe el pe peron, m-a asteptat el pe mine.

Asta voiam sa zic: de ce nu sunt afisate sosirile si plecarile trenurilor in cafenele si alte locuri din gara in care lumea sta?