Eu asta cred ca s-a intamplat cu liftul nostru. Cineva face un experiment antropologic. Sau cultural (in acceptiunea contemporana a termenului).
Totul a inceput cu vreo 10 zile in urma, prin schimbarea linoleumului (cel vechi era crem (cred) erodat pe la colturi, dand o impresie de terasare; cel nou e cu griuri metalice, patratele mici). Cand am deschis
usa la lift, m-am speriat. Si am calcat in lift cu grija. (A fost ok.) Apoi, la o ulterioara intrare in lift, m-am speriat iar, de data asta de peretii proaspat vopsiti (tot gri). Apoi a aparut o tablita cu butoane noua (alea pe care apesi ca sa plece liftul). Asta dupa ce timp de 20 de ani liftul nostru ramasese egal cu sine insusi; singura care se schimba (eventual) era oglinda. Pardon. Se mai schimbau si desenele&inscrisurile de pe pereti.
Ei, tocmai cand incepusem sa ma invat cu acest tip de schimbari, a intervenit un nou tip de element surpriza (peste ramele metalice de la usi si ele neasteptat vopsite in verde): urcai in liftul in noul format, inchideai usile si liftul pleca. Pleca acolo unde il chemau alti oameni care, la randu-le, voiau sa mearga cu liftul. De exemplu, eu m-am urcat in lift la etajul 5 intentionand sa merg la parter. Am ajuns la 7, am colectat un domn morocanos, care n-a reactionat in nici un fel cand liftul a plecat iar in sus. Am ajuns la 9… eu intrasem in starea de insotitoare de bord. Am deschis
usa de la 9:
- Buna ziua. Poftiti. Mergeti la parter, nu?
- dddda, zice una din cele 2 doamne vesele care tot asteptau sa iesim din lift (din cate mi-am dat seama)
- si eu tot la parter (zic eu, care nu intentionam sa vorbesc si in numele domnului morocanos). … A plecat liftul inainte sa apucam sa apasam pe buton.
- da, la parter mergem, zic doamnele in cor si intra in lift inghiontindu-se.
Am vorbit tot restul calatoriei cu cele doua doamne (‘ei, lasati, ca asa ati vizitat si dvs etajul 9’).
Cum situatia asta a durat vreo saptamana interactiunile intre vecini s-au inmultit semnificativ. Cand nu ‘vizitau etaje’ oamenii povesteau despre vizite anterioare, ale lor sau ale altora. Pur si simplu a crescut gradul de insufletire a ‘blocului’.
Asta e. Acum s-a incheiat. Modificarile de imagine ale liftului au incetat. Iar liftul merge cuminte, acolo unde ii ceri, dupa ce ii ceri.
Ce vreau sa zic: daca a fost experiment si daca exista o continuare a lui, va rog frumos continuati-l tot la mine in bloc.
avantajul scărilor: între două etaje urcate gâfâit mai saluţi 2 vecini.
mai medeea mai, nu-i chiar acelasi lucru:). de urcat pe scari am mai urcat (si am dat si bunaziua). dar, desi m-am intors de 5 ani in blocul in care am copilarit (si adolescentit… ) nu-mi cunosc vecinii. adica, pe cei vechi, ii stiu din vedere dar habar n-am la ce etaj stau si cum se inrudesc intre ei. am avut parte de multe conversatii standard/ritualice de-a lungul timpului; plusul saptamanii cu lift ciudat au fost insa conversatiile neobisnuite:)
Tin sa iti atrag atentia ca butoanele alea pe care le-ai remarcat, servesc si la oprirea liftului.
Mai este un aspect la care nu te-ai gandit: cred ca ai stat prea mult in acelasi loc :-)
plantastic, te voi surprinde! (:P)
Ghici ce-am facut cand a plecat prima data liftul in sus in loc de in jos? am apasat pe butonul ala care opreste liftul… liftul s-a oprit si a plecat tot in sus, inainte sa apas pe butonul ala cu P. Fiind mai mioritica de fel, am invatat din experienta cu pricina sa las liftul in pace ca pana la urma ajunge si la parter :)
Aspectul 2: din ‘locul ala’ am plecat la un moment dat; si la altul m-am intors. 20 de ani sunt de cand am cunoscut eu liftul cu pricina, pana in zilele noastre.
referitor la aspectul 2: aaaa….(nu reiesise ca tu stiai din folclorul local de cei 20 de ani ci mi-am imaginat ca ai crescut in el)
liftul ajunge unde vrea el, ca in bancul cu vulturul care intrebat unde zboara, a raspuns ca zboara unde vrea p…unde vrea el.
e uluitor cum au trecut 20 de ani…
Domnu’ plantastic, dumneata vrei sa zici ca sunt ‘in varsta’?!! Pe blogul meu? (daca da, pot sa-ti spun atunci: pe vremea mea:P, un domn nu facea referiri la varsta unei doamne, mai ales cand doamna trecuse de o anumita varsta)
Apoi: 20 de ani in acelasi bloc: am ajuns acolo prin ‘85. am stat pana prin ‘90. din 90 pana in 02 am stat prin alte blocuri/case. m-am intors in 2002. (probabil ca e o chestiune karmica.) Ai inteles?
asta nu te scuza, ai prins liftul de la inceputuri.
te rog sa ma scuzi asa cum o sa o fac si eu dat fiind ca ai gresit presupunand ca as sti exact ce varsta ai…puteai foarte bine sa te fi nascut in acel lift acum 20 de ani ;-)
… n-am inteles cine pe cine are de scuzat :) [dar daca era varianta ca eu sa te scuz pe tine, raspunsul e: nu :P :)]
cat despre exclamatia ta anterioara “e uluitor cum au trecut 20 de ani”, inteleg acum ca trebuia interpretata in stilul “vai, ce-ai crescut de cand nu te-am mai vazut!”. nici asta nu-mi place :)))