avizier personal

Articolul lui gramos ‘cum tratezi problemele imputzite cu delicatete’ mi-a amintit ca eu nu stiu sa tratez asa probleme.  Cel mai greu imi e cu oamenii care miros urat si ajung in mod repetat in jurul meu (deci ar merita efortul de ‘tratare’).  Ei bine, nu stiu cum se face.  Si in nici un caz nu stiu cum se face ‘cu delicatete’.

Stiu insa pe cineva care a incercat.

O prietena de-a mea lucra intr-un birou in care intra des si tanti Maria, femeia de serviciu.  Tanti Maria era femeia de serviciu aproape ideala: muncea bine, se intelegea tot bine cu mai toata lumea, era o prezenta tonica.  Mai putin atunci cand mirosea a transpiratie.  Ca sa fie si mai complicat, tanti Maria era mai in varsta decat toti ocupantii permanenti ai biroului si adoptase o atitudine materna fata de ei.  Parea sa fie o femeie curata si lumea ajunsese la concluzia ca probabil tanti Maria mirosea mai pregnant de felul ei si, desi de spalat parea sa se spele, nu folosea deodorant.

Reiau ideea: nimeni nu-si dorea sa o necajeasca pe tanti Maria si toti isi doreau ca ea sa nu mai miroasa a transpiratie.  Si iata ca apare si ocazia cu care oamenii din biroul cu pricina au crezut ca pot semnala delicat problema care-i framanta: ziua de nume a lui tanti.  De Sfanta Marie, ‘biroul’ a pregatit cadou special: produse de firma, toate din aceeasi gama (si placut mirositoare pentru tot ‘biroul’), care constau in gel de dus, DEODORANT si lotiune de corp.

De ziua ei, tanti Maria a primit cu atitudinea de closca fericita florile, s-a uitat in punga cu cadouri si a zis:

- Aoleu mama, da’ eu nu ma dau cu d-astea. I le dau lu’ fi-mea.

Sfarsit.

In mod neasteptat pentru mine, postul despre lapte a nascut controverse pe tema “laptele e bun/rau pentru om”.  Zic ‘neasteptat’ pentru ca intentia mea nu era nici sa indemn lumea sa bea lapte, nici sa se abtina.

Incep sa ma simt intelept asiatic:). Drept dovada, in loc sa va spun direct mesajul postului de azi, va zic o noua poveste.

In 1995 am fost pentru prima data in Anglia si am stat acolo cateva luni.  Ocazie cu care am remarcat ca se intamplau 2 campanii adresate publicului larg: una de informare, despre anorexie, si alta de convingere a parintilor sa fie atenti la alimentatia copiilor mici.  La momentul ala am fost mai atenta la cea despre anorexie (nu prea stiam ce e aia dar remarcasem ca, din cauza ca eram slaba, prietenii mei englezii credeau ca sunt anorexica).  Involuntar am prins insa si din ‘mesajele’ comunicate de campania 2.  N-aveai cum sa scapi pentru ca erau ‘specialisti-in cum-sa-mananci’ invitati la toate emisiunile (incepand cu cele de dimineata) si revistele, erau mamici care explicau in reclame ca dau copilului margarina de nu’shtiu care pentru ca era 90% apa (exagerez; nu luati procentul ad literam), retete speciale pentru copii la emisiunile de gatit… etc.  Mesajul era cam asa: “ai inteles ca pentru santatatea ta e important sa scazi nr de calorii, sa mananci in primul rand grauntze, legume si fructe, sa cresti aportul de fibre… etc.  Bravo! Nu uita sa faci acelasi lucru si pentru copilul tau.”

Dupa 3-5 ani m-am intors iar in UK pentru ceva mai mult timp, asa incat am ajuns sa-mi dau seama ce se intampla pe la tvul lor.  Printre alele, campanie pe tema alimentatiei copiilor.  Mesajul: “ceea ce e sanatos pentru tine nu e ok pentru copilul tau.  Copilul e in crestere si are nevoie de plus de proteine, il incurca aportul mare de fibre …etc”.  Exact pe dos fata de data trecuta.  In ambele dati am vazut “oameni de stiinta” care sustineau, unitar, cu argumente sobre si procente una din cele 2 abordari.  Presupun chiar ca in ambele dati erau plini de buna credinta si ca pur si simplu din 95 pana in 98 se razgandisera. 

Concluzia mea e ca adevarul absolut e greu de prins (n-am pretentia de copyright pentru acest gand profund:))  Si ca buna credinta si asidua cercetare a domeniului in care faci recomandari nu-mi garanteaza ca nu spui prostii. Si ca sa nu mai fiu atat de ermetica pe cat se pare ca am fost in postul cu lapte, recomandarea mea e: citeste/asculta pe cine vrei dar/si fa cum iti vine.

PS: habar n-am daca e sanatos sau nu sa bei lapte :). Eu il beau pentru ca-mi place.

1. Am senzatia ca toamna asta e ‘cea mai frumoasa’.  Mie, personal, imi vine greu sa cred ca se intampla asta pentru ca persoana mea n-a avut pana acum nici o treaba cu toamna.  Am tolerat-o ce-a mai mare parte a timpului, destul de des am urat-o si, rar, am reusit sa gandesc pozitiv (adica: toamna este una din etapele prin care trebuie sa trec ca sa poata veni primavara).  E adevarat ca si anterior m-am bucurat de cate o culoare de frunza.  Recunosc si ca, in momente rare, am fost extatica din cauza cetzei de toamna. Dar asta, cu ceatza, nu se pune pentru ca mie ceatza imi inspira stari sublime in care nimic altceva (cum ar fi anotimpul, de exemplu) nu conteaza.

Oricum, desi am raspuns de multe ori (si divers, in functie de toana) la intrebarea ‘care e anotimpul tau preferat?’, niciodata pana acum nu m-am gandit sa zic ‘toamna’.  Acum asa raspund.

2. am mult-mult de lucru. Nu mai ajung nici sa scriu, nici sa citesc ce scriu altii.  Si cand ma gandesc ca unii binevoitori (ca raspuns la posturile mele dedicate ratb-ului) ma indemnau sa-mi iau masina mica! Pai, dragilor, zilele astea doar in ratb mai ajung sa citesc ceva!

3. cineva a ajuns pe blogul meu dand search cu “asteptarile unui fier de calcat”. Zau.

Am fost la mars. (daca nu stii la ce mars, vezi postul anterior).

Au fost intre 100 si 200 de oameni dintre care 30-40 presa (numarul participantilor a variat pe parcursul traseului; maxim – pe la universitate).

Majoritatea au fost tineri si si mai tineri :) fetze acoperite partial si total, par in culori violente (uneori) si multe haine negre (dar nu numai). Vreo treime aratau (aratam) comun; vreo 5, hai sa zic max 20 aveam peste 30 de ani :).  Acum, cand ma uit in urma, am ramas cu senzatia de oameni “vii” :). Continue reading ‘ANTIFAFEST- rezumat de dupa mars’